S-a născut a doua oară și trăiește viața cu aceeași intensitate, precum a făcut-o înainte de evenimentul trist. S-a gândit că odată ce Dumnezeu i-a dat-o, nu merită s-o 
irosească. De aceea, pășește în pas cu ea și nu o lasă să-i treacă pe alături. În urmă cu 14 ani Veaceslav Ionaș din satul Costești, raionul Ialoveni, a trebuit să treacă, poate, prin cea mai mare cumpănă a sa. După ani de dializă și tratamente, doctorii i-au dat un verdict dur – rinichii nu mai funcționau și avea nevoie de alții. Într-un final i-a primit.
Povestea tristă a lui Veaceslav începea acum 22 de ani. Nu s-ar fi gândit vreodată că o întâmplare urâtă avea să-i dea peste cap toată viața. Pe vremea când era student la Politehnică câțiva tineri s-au încăierat, Veaceslav fiind printre ei. De la acea bătaie au început ulterior problemele de sănătate.
„Atunci doctorii mi-au spus că totul e bine. Apoi mi-am căutat de viață și am plecat în străinătate. Peste un timp însă am început să văd prost. Aveam tensiunea ridicată. Prin anul 2000 m-am adresat din nou la medici și ei au descoperit că am insuficiență renală”, povestește INFO Veaceslav Ionaș.
Au urmat ședințe întregi de dializă la Spitalul Clinic Republican. Peste un an însă durerile au devenit insuportabile, iar ceea ce îl putea salva era transplantul de rinichi.
Cel care i-a dăruit viață pentru a doua oară a fost chiar tatăl său. Bărbatul nu a stat mult pe gânduri și a decis să-i doneze un rinichi.
„Organul era compatibil și în 2002, la 28 de ani, am suferit intervenția. Apoi am urmat tratamentul necesar și acum sunt bine. Însă trebuie să am mai multă grijă de mine și să duc un mod de viață sănătos. Înainte de operație îmi plăcea sportul, practicam fotbalul și tenisul de masă. Iar acum, chiar dacă sunt după un transplant, nu am renunțat la tenis. E un sport foarte sănătos, la care lucrează toți mușchii corpului. Fac antrenamente regulate, de două ori pe săptămână și particip și la campionate”, a mărturisit Veaceslav pentru Sănătate INFO.
De atunci au trecut 14 ani, iar, atât bărbatul, cât și tatăl său, în vârstă de 72 de ani, se bucură de fiecare zi petrecută împreună. Chiar și la chip seamănă ca două picături de apă. „Pentru mine transplantul a fost șansa la o nouă viață. Dacă tata nu-mi dădea rinichiul, probabil că demult eram uitat. Dacă este posibilitate să salvezi o viață și o poți face, nu trebuie să eziți”, explică Veaceslav.
Cea care îl sprijină în toate este soția. Fără ea, spune bărbatul, multe lucruri ar fi fost altfel, așa ca la ai săi 42 de ani crede că abia începe să trăiască cu adevărat.
Rinichiul dăruit de tata i-a îmbunătățit calitatea vieții. Bărbatul spune că e un norocos din acest punct de vedere și că oamenii ar trebui să prețuiască enorm asemenea daruri. „Oamenii la noi sunt un pic mai reticenți când e vorba de transplant. Acum, când este și posibilitatea să fie realizate aceste operații și să fie salvate vieți, e un mare păcat să nu ajuți un om suferind. Majoritatea rudelor care își pierd apropiații nu-și dau acordul pentru a le fi transplantate organele. Pur și simplu, oamenii nu înțeleg că ar putea ajuta pe cineva să trăiască din nou. În Europa, lumea percepe diferit aceste lucruri și știe care sunt beneficiile transplantului. Cred că a venit timpul ca și la noi oamenii să înțeleagă că dacă dai șansă la viață altcuiva, asta e ceva normal. Toată lumea civilizată așa face”, încheie Veaceslav.
Ca să ne asigure că viața lui e chiar una obișnuită după transplant, bărbatul a participat în premieră la un Campionat Balcanic al Pacienților Transplantați. Competiția a avut loc în România, iar Veaceslav a avut posibilitate să joace fotbal și să-și amintească de tinerețe.
În Moldova, în situația lui Veaceslav de altă dată, sunt câteva sute de bolnavi care așteaptă un transplant de rinichi și speră la o viață fără durere.
Sursa: www.e-sanatate.md