Satul Costești din raionul Ialoveni, Republica Moldova, este o localitate cu o istorie îndelungată și bogată. Acesta a fost menționat documentar pentru prima dată în anul 1573, când Ioan Vodă cel Cumplit a întărit preotului Toader din Lăpușna dreptul asupra unei jumătăți din satul Costești. Această parte includea zona superioară cu heleșteul și moara Botna, achiziționată pentru 800 de zloți tătărești de la Tudosia, fata Anușcăi și nepoata lui Drăgan Armaș.
Evoluția demografică a satului a cunoscut schimbări semnificative de-a lungul timpului. Dacă în 1813 în sat erau doar 62 de gospodării, spre sfârșitul secolului XIX, numărul acestora a crescut considerabil, ajungând la 300, iar până în 1870, numărul gospodăriilor a ajuns la 391. Această creștere rapidă a fost stimulată de valurile de imigranți care veneau din Rusia, în special după războaiele ruso-turce și Războiul din Crimeea (1853-1856), când mulți soldați ruși au ales să rămână să trăiască în Basarabia.
Patrimoniul religios al satului Costești are rădăcini adânci, datând încă din secolul al XVIII-lea. Inițial, localnicii se rugau într-o biserică din lemn cu acoperiș din stuf, construită în 1783, dedicată Sfântului Nicolae. În 1815, comunitatea a primit permisiunea de a construi o nouă biserică din piatră, care a fost finalizată în 1830. Actuala biserică, o impresionantă construcție edificată la inițiativa preotului Dumitru Sava Baltaga și proiectată de arhitectul domnul Cupcea, a fost construită într-un an, între 1908 și 1909. Clopotul bisericii, care cântărește 4800 kg, a fost adus în 1914 de Simion Iovu Mereacre de la Sankt Petersburg, adăugându-se astfel la bogăția culturală și istorică a satului.
Istoria satului Costești este o reflectare a schimbărilor și a evoluției pe care le-a experimentat întreaga regiune a Basarabiei, marcându-se prin creșterea demografică, influențe culturale diverse și dezvoltarea patrimoniului religios.