A elaborat metode de obţinere a monocristalelor de diferite aliaje semiconductoare şi supraconductoare, a descoperit fenomenul de politipie în semiconductorii ternari, a obţinut semiconductori cu proprietăţi fotoelectrice şi luminiscente deosebite.
He developed methods for obtaining single crystals of various semiconductor and superconducting alloys, discovered the phenomenon of polytypism in ternary semiconductors, and obtained semiconductors with remarkable photoelectric and luminescent properties.
Он разработал методы получения монокристаллов различных полупроводниковых и сверхпроводящих сплавов, открыл явление политипии в тройных полупроводниках и получил полупроводники с выдающимися фотоэлектрическими и люминесцентными свойствами.
S-a născut la 17 iunie 1926 în Chișinău într-o familie de intelectuali. Tatăl său, Ion Rădăuțanu, a fost profesor de matematica și franceza cu două facultăţi absolvite, iar mama, Nina Rădăuțanu – absolventă a conservatorului. Background-ul genetic, în paralel cu munca-i asiduă și perseverența, demonstrate în cursul întregii vieţi, au constituit cheia succesului și al realizărilor impunătoare ale academicianului Sergiu Rădăuțanu. Sergiu Rădăuţanu și-a început studiile la Liceul „B. P. Hașdeu” din Chișinău în perioada interbelică, dar evenimentele din vara anului 1940, urmate de calamitățile celui de-al Doilea Război Mondial, l-au împiedicat să-și finalizeze studiile. Anul 1940 a fost unul de calvar pentru familia Rădăuțanu, ea având la dispoziție doar o singura zi pentru a decide retragerea sau nu în România. Familia a rămas pe pământul natal, în pofida tuturor intemperiilor, care au urmat. Cea mai mare nenorocire a fost dispariția, în primul an de război, a tatălui Ion pe unul din fronturile Ucrainei, rămânând incerte circumstanțele și locul acelei tragedii. Ca urmare, la vârsta de doar 15 ani, Sergiu Rădăuțanu s-a pomenit cap de familie, avându-i în grijă pe mama, bunica și un frate mai mic. În aceste condiții dificile, el și-a reluat studiile liceale întrerupte de război. După șapte clase de liceu a urmat serviciul militar. Se demobilizează în a.1950 și, fiind același unic sprijin pentru mama și bunica sa suferinde, se înmatriculează la specialitatea de fizică a Universității din Chișinău, îmbinând sărăcia neagră cu învățătura. După absolvirea cu menţiune a Universităţii de Stat din Moldova, în anul 1955, a început ascensiunea vertiginoasă a lui Sergiu Rădăuţanu. Încă din anul trei de studii la universitate s-a încadrat în activităţi de cercetare știinţifică sub conducerea ilustrului pedagog și cercetător științific Mihail Kot. A urmat doctorantura la Institutul Fizico – Tehnic „A. F. Ioffe” din Leningrad (Sankt-Petersburg) în Laboratorul „Electronica Semiconductorilor” condus de renumitul savant Dmitrij N. Nasledov, laureat al Premiilor de Stat ale URSS. Acest laborator era cunoscut la scară mondială în domeniul materialelor semiconductoare. În perioada de dominaţie totală în electronică a semiconductorilor elementari (siliciul și germaniul), în laboratorul dat s-a iniţiat dezvoltarea unei direcţii noi de cercetare a semiconductorilor compuși, în primul rând a semiconductorilor III-V și a soluţiilor solide în baza lor. Tânărul savant, doctorandul Sergiu Rădăuţanu, sub conducerea prof. Nina Goriunova, a dezvoltat această direcţie de cercetare, contribuind la extinderea spectrului de semiconductori către compușii ternari. La 26 ianuarie 1959 el a susţinut cu brio teza de doctor în știinţe în domeniul tehnologiilor soluţiilor solide în sistemele InAs-In2Se3 și InAs-In2Te3. Revenind la Chișinău, Sergiu Rădăuţanu a dezvoltat această direcţie de cercetare și a fondat școala știinţifică a materialelor semiconductoare ternare și multinare, iniţial în cadrul Secţiei de Fizică și Matematică a Filialei Moldovenești a Academiei de Știinţe a URSS, iar din 1961 în cadrul Laboratorului Compușilor Semiconductori de la Institutul de Fizică și Matematică. Din anul 1964 purcede la crearea operei principale a vieţii sale – Institutul Politehnic din Chișinău, actualmente Universitatea Tehnică a Moldovei. La începutul anilor 1960, o parte din conducerea Republicii conștientiza necesitatea dezvoltării industriale și creării uzinelor noi. Devenea extrem de acută problema pregătirii cadrelor inginerești de înaltă calificare. După consultările autorităţilor republicane cu cele centrale de la Moscova, la 13 martie 1964, a fost emisă o hotărâre a Guvernului URSS cu privire la fondarea Institutul Politehnic din Chișinău în baza specialităţilor inginerești și economice de la Universitatea de Stat și Institutul Agricol. Un mare rol în luarea acestei decizii îi revine lui Anatol Corobceanu, vicepreședintele Guvernului RSSM. Anume Anatol Corobceanu l-a propus pe Sergiu Rădăuţanu, savant deja cunoscut și activist energic, pentru această funcţie, dar l-a și susţinut ulterior în activitatea sa deloc ușoară. Fiind numit în poziţia de rector, Sergiu Rădăuţanu a început cu o energie inimaginabilă crearea Politehnicii din Chișinău. Dumitru Batâr, doctor habilitat în chimie, unul dintre cei mai prolifici cunoscători ai istoriei științei naționale, afirma pe bună dreptate că „numele academicianului Sergiu Rădăuţanu, primul rector la Politehnică, fondatorul și creierul ei timp de 10 ani, se înscrie cu litere de aur în analele istoriei acestei instituţii”. Demonstrând capacităţi extraordinare de manager, Sergiu Rădăuţanu a făcut posibil ca doar în câteva luni Politehnica să prindă viaţă și să înceapă un proces de studii foarte bine pus la punct, de la 1 septembrie 1964. Pe cât de larg era orizontul de cultură al rectorului Sergiu Rădăuţanu, pe atât de diverse și multiple erau activităţile sale la Institutul Politehnic. A reușit să atragă un șir de persoane înalt calificate din toate instituţiile de învăţământ din Republică, care au format nucleul institutului, a obţinut posturi prin cumul pentru un șir de savanţi de forţă de la Academia de Știinţe a Moldovei, a angajat o serie de specialiști care făcuseră studii în Rusia. Prin aceste acţiuni a fost creat un colectiv, care „acţiona sincronizat, iar rectorul era în perfectă armonie cu subalternii”, potrivit prof. Aurel Marinciuc, colegul academicianului și unul dintre primii șefi de catedră și decani de facultate din cadrul Politehnicii. O atenţie deosebită a fost acordată deschiderii laboratoarelor de cercetare, printre care și a Laboratorului Industrial de Microelectronică, devenit cu timpul bine cunoscut la nivel internaţional. Chiar din primul an a început să funcţioneze departamentul știinţific al institutului și doctorantura. Activitatea Politehnicii din Chișinău era indispensabil legată de dezvoltarea industriei Moldovei prin crearea noilor întreprinderi industriale. Cu o energie deosebită erau create punţi de legătură și colaborare atât în spaţiul URSS, cât și la nivel internaţional. În primul an de activitate a fost constituită Secţia de Colaborare Internaţională și a fost organizată prima Conferinţă Știinţifică și Tehnică a Institutului Politehnic, la care au fost invitaţi savanţi și specialiști nu numai din Moldova, dar și din diferite centre știinţifice ale URSS, conferinţa respectivă devenind ulterior tradiţională. Datorită acestei munci titanice, în mai puţin de zece ani de activitate, la 1 octombrie 1973, la Politehnică erau înscriși 11 mii de studenţi, lucrau aproape o mie de profesori și circa o mie de colaboratori. Un alt mare merit al rectorului Sergiu Rădăuţanu este faptul că a deschis larg ușile învăţământului tehnic pentru zeci de mii de tineri de la sate. Prin acest act de înalt patriotism și rezistenţă în faţă politicii de rusificare promovate de puterea sovietică urma să fie școlită tânăra generaţie, revigorată intelectualitatea și spiritul naţional în Basarabia.
Devine membru corespondent al AȘM în a. 1970 și membru titular în a.1972, iar mai târziu este ales vicepreședinte al AȘM. Este membru de onoare al Academiei Inginerești a Federaţiei Ruse și al Academiei Mondiale de Cosmonautică „K. Tziolkovski” din Moscova (1992). Doctor Honoris Causa al ASEM și al universităţilor din Timișoara, Brașov, Chișinău, Iași. Opera știinţifică a academicianului Sergiu Rădăuţanu cuprinde peste 100 de brevete de invenţii și circa 1 000 de lucrări știinţifice publicate, în mare parte, în reviste internaţionale de prestigiu, inclusiv, 33 monografii, culegeri de articole și volume colective ale multiplelor conferinţe știinţifice organizate de savant. Sergiu Rădăuțanu a desfășurat o vastă activitate didactică și de pregătire a cadrelor, fiind conducător a 64 de doctori în știinţe și doctori habilitaţi, președinte al Consiliului Științific Specializat pentru conferirea gradelor știinţifice, membru al Comisiei Superioare de Atestare din Republica Moldova. A ţinut prelegeri la universităţi din Franţa, Germania, SUA, Coreea de Sud, Ungaria, India, Japonia etc. A participat la numeroase conferinţe internaţionale. A organizat în Republica Moldova șapte conferinţe unionale în domeniu și Conferinţa Internaţională „Compuși ternari și multinari” (Chișinău, 1990). A fost unul dintre organizatorii Congresului Internaţional al Academiei Româno-Americane „Moldova: Deschideri culturale și știinţifice spre Vest”, în 1993, și al primei Conferinţe știinţifice NATO în 1996 la Chișinău. Academicianul Sergiu Rădăuţanu a desfășurat o vastă activitate publică, fiind președinte al Uniunii Știinţifico-Tehnice din Moldova, membru al Comitetului pentru Premiile de Stat în domeniul știinţei, tehnicii și producţiei, membru al Consiliului pentru problemele știinţei și dezvoltării umane durabile, președinte al Societăţii „Dimitrie Cantemir”, președinte al Fundaţiei „Dimitrie Gusti”, vicepreședinte al Asociaţiei Internaţionale „Știinţa”, codirector al unor programe de cercetare NATO. A participat activ la elaborarea programelor de colaborare știinţifică și tehnică dintre România și Republica Moldova în calitate de membru al Comitetului Guvernamental Interministerial. A fost membru al colegiilor de redacţie pentru o serie de reviste și publicaţii enciclopedice, printre care: Enciclopedia Sovietică Moldovenească în șase volume (Chișinău, 1976); Dicţionar Enciclopedic Moldovenesc (Chișinău, 1989); Literatura și Arta Moldovei; Enciclopedie în două volume (Chișinău, 1985); Dicţionar Politehnic Rus-Moldovenesc (Român) (Chișinău, 1983), Buletinul Academiei de Știinţe a Moldovei (seria Fizică și Tehnică), revista internaţională „Solar Energy Materials and Solar Cells”. Laureat al Premiului de Stat al Republicii Moldova (1983 și 1998), academicianul Sergiu Rădăuţanu a fost decorat cu „Ordinul Republicii” (1996), alte două ordine și mai multe medalii.
(ibn.idsi.md)
Sergiu RĂDĂUȚANU – EN
He developed methods for obtaining single crystals of various semiconductor and superconducting alloys, discovered the phenomenon of polytypism in ternary semiconductors, and obtained semiconductors with remarkable photoelectric and luminescent properties.
Here is the English translation of the text:
He was born on June 17, 1926, in Chișinău, into a family of intellectuals. His father, Ion Rădăuțanu, was a teacher of mathematics and French with two university degrees, and his mother, Nina Rădăuțanu, was a conservatory graduate. This genetic background, alongside his assiduous work and perseverance demonstrated throughout his life, formed the key to the success and impressive achievements of Academician Sergiu Rădăuțanu.
Sergiu Rădăuțanu began his studies at the „B. P. Hașdeu” High School in Chișinău during the interwar period, but the events of the summer of 1940, followed by the calamities of the Second World War, prevented him from completing his studies at that time. The year 1940 was a time of ordeal for the Rădăuțanu family, who had only one day to decide whether or not to retreat to Romania. The family remained on their native soil, despite all the hardships that followed. The greatest tragedy was the disappearance, in the first year of the war, of his father, Ion, on one of the fronts in Ukraine; the circumstances and location of that tragedy remain unknown. Consequently, at the age of only 15, Sergiu Rădăuțanu became the head of the household, taking care of his mother, grandmother, and a younger brother. In these difficult conditions, he resumed his high school studies, which had been interrupted by the war. After seven years of high school, he completed his military service. He was demobilized in 1950 and, being the sole support for his suffering mother and grandmother, he enrolled in the physics specialty at the University of Chișinău, balancing extreme poverty with his studies.
After graduating with honors from the State University of Moldova in 1955, Sergiu Rădăuțanu began his dizzying ascent. As early as his third year of university, he engaged in scientific research under the guidance of the illustrious pedagogue and researcher Mihail Kot. He then pursued doctoral studies at the A. F. Ioffe Physico-Technical Institute in Leningrad (Saint Petersburg), in the „Semiconductor Electronics” laboratory led by the renowned scientist Dmitrij N. Nasledov, a laureate of the USSR State Prizes. This laboratory was known worldwide in the field of semiconductor materials. During a period of total dominance of elemental semiconductors (silicon and germanium) in electronics, the laboratory initiated a new direction of research into compound semiconductors, primarily III-V semiconductors and solid solutions based on them. The young scientist and doctoral student Sergiu Rădăuțanu, under the guidance of Prof. Nina Goriunova, developed this research direction, contributing to the expansion of the spectrum of semiconductors toward ternary compounds. On January 26, 1959, he brilliantly defended his doctoral thesis in the field of solid solution technologies in the InAs-In2Se3 and InAs-In2Te3 systems.
Upon returning to Chișinău, Sergiu Rădăuțanu developed this research direction and founded the scientific school of ternary and multinary semiconductor materials, initially within the Physics and Mathematics Section of the Moldovan Branch of the USSR Academy of Sciences, and from 1961, within the Laboratory of Semiconductor Compounds at the Institute of Physics and Mathematics. Starting in 1964, he began the creation of his life’s main work—the Polytechnic Institute of Chișinău, currently the Technical University of Moldova. In the early 1960s, a portion of the Republic’s leadership realized the necessity of industrial development and the creation of new plants. The problem of training highly qualified engineering personnel became extremely acute. After consultations between the republican authorities and the central authorities in Moscow, a decision was issued by the USSR Government on March 13, 1964, regarding the founding of the Polytechnic Institute of Chișinău based on the engineering and economic specialties from the State University and the Agricultural Institute. A great role in making this decision belongs to Anatol Corobceanu, Vice-President of the Government of the MSSR. It was Anatol Corobceanu who proposed Sergiu Rădăuțanu, an already known scientist and energetic activist, for this position, and he subsequently supported him in his difficult work.
Appointed as rector, Sergiu Rădăuțanu began creating the Polytechnic of Chișinău with unimaginable energy. Dumitru Batâr, Doctor Habilitat in Chemistry and one of the most prolific scholars of national scientific history, rightly stated that „the name of Academician Sergiu Rădăuțanu, the first rector of the Polytechnic, its founder and brain for 10 years, is inscribed in golden letters in the annals of this institution’s history.” Demonstrating extraordinary managerial skills, Sergiu Rădăuțanu made it possible for the Polytechnic to come to life in just a few months and begin a well-organized study process starting on September 1, 1964. The breadth of Rector Sergiu Rădăuțanu’s cultural horizon was matched only by the diversity and multiplicity of his activities at the Polytechnic Institute. He managed to attract a series of highly qualified individuals from all educational institutions in the Republic, who formed the core of the institute, obtained concurrent positions for a number of prominent scientists from the Academy of Sciences of Moldova, and hired several specialists who had studied in Russia. Through these actions, a team was created that „acted in synchronization, and the rector was in perfect harmony with his subordinates,” according to Prof. Aurel Marinciuc, a colleague of the academician and one of the first department heads and faculty deans within the Polytechnic.
Special attention was paid to opening research laboratories, including the Industrial Laboratory of Microelectronics, which in time became internationally recognized. From the very first year, the institute’s scientific department and doctoral studies began to function. The activity of the Polytechnic of Chișinău was inextricably linked to the development of Moldova’s industry through the creation of new industrial enterprises. With special energy, bridges of connection and collaboration were built both within the USSR and internationally. In the first year of activity, the International Collaboration Section was established, and the first Scientific and Technical Conference of the Polytechnic Institute was organized, to which scientists and specialists were invited not only from Moldova but also from various scientific centers of the USSR; this conference subsequently became traditional. Due to this titanic work, in less than ten years of activity, as of October 1, 1973, 11,000 students were enrolled at the Polytechnic, and nearly 1,000 professors and about 1,000 staff members were working there. Another great merit of Rector Sergiu Rădăuțanu is that he opened the doors of technical education wide to tens of thousands of young people from rural areas. Through this act of high patriotism and resistance against the policy of Russification promoted by the Soviet authorities, the young generation was to be educated, and the intelligentsia and national spirit in Bessarabia were to be revitalized.
He became a corresponding member of the ASM in 1970 and a full member in 1972, and later was elected Vice-President of the ASM. He was an honorary member of the Engineering Academy of the Russian Federation and the „K. Tsiolkovsky” World Academy of Cosmonautics in Moscow (1992). He was a Doctor Honoris Causa of ASEM and of universities in Timișoara, Brașov, Chișinău, and Iași. The scientific work of Academician Sergiu Rădăuțanu comprises over 100 patents for inventions and about 1,000 scientific papers published, for the most part, in prestigious international journals, including 33 monographs, collections of articles, and collective volumes from the multiple scientific conferences organized by the scientist. Sergiu Rădăuțanu conducted vast didactic and training activities, being the advisor for 64 doctors of science and doctors habilitat, president of the Specialized Scientific Council for awarding scientific degrees, and a member of the Higher Attestation Commission of the Republic of Moldova. He gave lectures at universities in France, Germany, the USA, South Korea, Hungary, India, Japan, etc. He participated in numerous international conferences. He organized seven all-union conferences in the field in the Republic of Moldova and the International Conference „Ternary and Multinary Compounds” (Chișinău, 1990). He was one of the organizers of the International Congress of the Romanian-American Academy „Moldova: Cultural and Scientific Openings to the West” in 1993, and the first NATO scientific conference in 1996 in Chișinău.
Academician Sergiu Rădăuțanu carried out extensive public activities, being President of the Scientific-Technical Union of Moldova, member of the Committee for State Prizes in the field of science, technology, and production, member of the Council for Problems of Science and Sustainable Human Development, President of the „Dimitrie Cantemir” Society, President of the „Dimitrie Gusti” Foundation, Vice-President of the „Science” International Association, and co-director of several NATO research programs. He participated actively in the development of scientific and technical collaboration programs between Romania and the Republic of Moldova as a member of the Interministerial Governmental Committee. He was a member of the editorial boards for a series of journals and encyclopedic publications, including: the Moldovan Soviet Encyclopedia in six volumes (Chișinău, 1976); the Moldovan Encyclopedic Dictionary (Chișinău, 1989); „Literature and Art of Moldova”; an Encyclopedia in two volumes (Chișinău, 1985); the Russian-Moldovan (Romanian) Polytechnic Dictionary (Chișinău, 1983); the Bulletin of the Academy of Sciences of Moldova (Physics and Technology series); and the international journal „Solar Energy Materials and Solar Cells.”
A laureate of the State Prize of the Republic of Moldova (1983 and 1998), Academician Sergiu Rădăuțanu was decorated with the „Order of the Republic” (1996), two other orders, and several medals.
(ibn.idsi.md)
Серджиу РЭДЭУЦАНУ – RU
Он разработал методы получения монокристаллов различных полупроводниковых и сверхпроводящих сплавов, открыл явление политипии в тройных полупроводниках и получил полупроводники с выдающимися фотоэлектрическими и люминесцентными свойствами.
Он родился 17 июня 1926 года в Кишиневе в семье интеллигентов. Его отец, Ион Рэдэуцану, был учителем математики и французского языка, окончившим два факультета, а мать, Нина Рэдэуцану, — выпускницей консерватории. Генетический фон в сочетании с усердным трудом и настойчивостью, проявленными на протяжении всей жизни, стали ключом к успеху и выдающимся достижениям академика Серджиу Рэдэуцану. Серджиу Рэдэуцану начал учебу в лицее им. Б. П. Хашдеу в Кишиневе в межвоенный период, но события лета 1940 года, за которыми последовали бедствия Второй мировой войны, помешали ему завершить обучение. 1940 год стал для семьи Рэдэуцану временем тяжелых испытаний: у них был всего один день, чтобы принять решение об эвакуации в Румынию или остаться. Семья осталась на родной земле, несмотря на все последовавшие невзгоды. Самой большой трагедией стало исчезновение отца, Иона, в первый год войны на одном из фронтов Украины; обстоятельства и место этой трагедии остались неизвестными. В результате, в возрасте всего 15 лет, Серджиу Рэдэуцану стал главой семьи, взяв на себя заботу о матери, бабушке и младшем брате. В этих сложных условиях он возобновил прерванное войной лицейское обучение. После семи классов лицея последовала военная служба. Демобилизовавшись в 1950 году и будучи единственной опорой для страдающих матери и бабушки, он поступил на специальность «физика» в Кишиневский университет, совмещая крайнюю бедность с учебой.
После окончания с отличием Государственного университета Молдовы в 1955 году начался стремительный взлет Серджиу Рэдэуцану. Еще на третьем курсе университета он включился в научно-исследовательскую деятельность под руководством выдающегося педагога и ученого Михаила Кота. Затем последовала докторантура в Физико-техническом институте им. А. Ф. Иоффе в Ленинграде (Санкт-Петербург) в лаборатории «Электроника полупроводников», которой руководил известный ученый Дмитрий Н. Наследов, лауреат Государственных премий СССР. Эта лаборатория была известна в мировом масштабе в области полупроводниковых материалов. В период доминирования в электронике элементарных полупроводников (кремния и германия) в этой лаборатории было инициировано развитие нового направления исследований сложных полупроводников, в первую очередь полупроводников III-V и твердых растворов на их основе. Молодой ученый, докторант Серджиу Рэдэуцану под руководством проф. Нины Горюновой развил это направление исследований, способствуя расширению спектра полупроводников до тройных соединений. 26 января 1959 года он блестяще защитил кандидатскую диссертацию в области технологий твердых растворов в системах InAs-In2Se3 и InAs-In2Te3. Вернувшись в Кишинев, Серджиу Рэдэуцану развил это направление исследований и основал научную школу тройных и многокомпонентных полупроводниковых материалов, первоначально в рамках секции физики и математики Молдавского филиала АН СССР, а с 1961 года — в рамках лаборатории полупроводниковых соединений Института физики и математики.
С 1964 года он приступает к созданию главного дела своей жизни — Кишиневского политехнического института, в настоящее время Технического университета Молдовы. В начале 1960-х годов часть руководства республики осознавала необходимость промышленного развития и создания новых заводов. Крайне острой стала проблема подготовки инженерных кадров высокой квалификации. После консультаций республиканских властей с центральными в Москве, 13 марта 1964 года было издано постановление Правительства СССР об основании Кишиневского политехнического института на базе инженерных и экономических специальностей Государственного университета и Сельскохозяйственного института. Огромная роль в принятии этого решения принадлежит Анатолу Коробчану, заместителю председателя Правительства МССР. Именно Анатол Коробчану предложил Серджиу Рэдэуцану, уже известного ученого и энергичного деятеля, на эту должность, а впоследствии поддерживал его в нелегкой работе. Будучи назначенным ректором, Серджиу Рэдэуцану с невероятной энергией приступил к созданию Политехнического института в Кишиневе. Думитру Батыр, доктор хабилитат химии, один из самых глубоких знатоков истории национальной науки, справедливо утверждал, что «имя академика Серджиу Рэдэуцану, первого ректора Политехники, ее основателя и «мозга» в течение 10 лет, золотыми буквами вписано в анналы истории этого учреждения». Проявив необычайные управленческие способности, Серджиу Рэдэуцану добился того, что всего за несколько месяцев Политехника ожила и начала отлично организованный учебный процесс с 1 сентября 1964 года. Насколько широк был культурный кругозор ректора Серджиу Рэдэуцану, настолько разнообразной и многогранной была его деятельность в Политехническом институте. Он сумел привлечь ряд высококвалифицированных специалистов из всех учебных заведений республики, которые составили ядро института, добился совмещения должностей для ряда сильных ученых из Академии наук Молдовы, нанял ряд специалистов, получивших образование в России. Благодаря этим действиям был создан коллектив, который «действовал синхронно, и ректор находился в полной гармонии с подчиненными», — отмечал проф. Аурел Маринчук, коллега академика и один из первых деканов факультетов Политехники. Особое внимание было уделено открытию исследовательских лабораторий, в том числе Промышленной лаборатории микроэлектроники, ставшей со временем известной на международном уровне. С первого же года начали функционировать научный отдел института и докторантура. Деятельность Кишиневской Политехники была неразрывно связана с развитием промышленности Молдовы через создание новых промышленных предприятий. С особой энергией строились мосты сотрудничества как в рамках СССР, так и на международном уровне. В первый год деятельности был создан Отдел международного сотрудничества и организована первая Научно-техническая конференция Политехнического института, на которую были приглашены ученые и специалисты не только из Молдовы, но и из разных научных центров СССР; эта конференция впоследствии стала традиционной. Благодаря этой титанической работе, менее чем за десять лет деятельности, к 1 октября 1973 года в Политехнике обучались 11 тысяч студентов, работала почти тысяча преподавателей и около тысячи сотрудников. Еще одна большая заслуга ректора Серджиу Рэдэуцану состоит в том, что он широко открыл двери технического образования для десятков тысяч молодых людей из сельской местности. Этим актом высокого патриотизма и сопротивления политике русификации, проводимой советской властью, предполагалось воспитать молодое поколение, возродить интеллигенцию и национальный дух в Бессарабии.
Он стал членом-корреспондентом АНМ в 1970 году и действительным членом в 1972 году, а позднее был избран вице-президентом АНМ. Является почетным членом Инженерной академии Российской Федерации и Международной академии космонавтики им. К. Э. Циолковского в Москве (1992). Доктор Honoris Causa ASEM и университетов Тимишоары, Брашова, Кишинева, Ясс. Научное наследие академика Серджиу Рэдэуцану включает более 100 патентов на изобретения и около 1000 научных работ, опубликованных, главным образом, в престижных международных журналах, включая 33 монографии, сборники статей и коллективные тома многочисленных научных конференций, организованных ученым. Серджиу Рэдэуцану вел обширную преподавательскую деятельность и подготовку кадров, будучи научным руководителем 64 кандидатов и докторов наук (хабилитат), председателем Специализированного ученого совета по присуждению ученых степеней, членом Высшей аттестационной комиссии Республики Молдова. Читал лекции в университетах Франции, Германии, США, Южной Кореи, Венгрии, Индии, Японии и др. Участвовал в многочисленных международных конференциях. Организовал в Республике Молдова семь всесоюзных конференций в данной области и Международную конференцию «Тройные и многокомпонентные соединения» (Кишинев, 1990). Был одним из организаторов Международного конгресса Румыно-американской академии «Молдова: культурные и научные открытия на Западе» в 1993 году и первой научной конференции НАТО в 1996 году в Кишиневе.
Академик Серджиу Рэдэуцану вел обширную общественную деятельность, будучи президентом Научно-технического союза Молдовы, членом Комитета по Государственным премиям в области науки, техники и производства, членом Совета по проблемам науки и устойчивого человеческого развития, президентом Общества им. Дмитрия Кантемира, президентом Фонда им. Димитрие Густи, вице-президентом Международной ассоциации «Наука», содиректором ряда исследовательских программ НАТО. Активно участвовал в разработке программ научно-технического сотрудничества между Румынией и Республикой Молдова в качестве члена Межминистерского правительственного комитета. Был членом редакционных коллегий ряда журналов и энциклопедических изданий, среди которых: Молдавская советская энциклопедия в шести томах (Кишинев, 1976); Молдавский энциклопедический словарь (Кишинев, 1989); «Литература и искусство Молдовы»; Энциклопедия в двух томах (Кишинев, 1985); Русско-молдавский (румынский) политехнический словарь (Кишинев, 1983); Бюллетень Академии наук Молдовы (серия Физика и техника), международный журнал «Solar Energy Materials and Solar Cells». Лауреат Государственной премии Республики Молдова (1983 и 1998), академик Серджиу Рэдэуцану был награжден орденом «Ordinul Republicii» (1996), двумя другими орденами и многочисленными медалями.
(ibn.idsi.md)