Noul genom creat de savant, poate fi considerat o nouă specie, similară cu viţa-de-vie europeană, cultivată pe rădăcini proprii până la apariţia filoxerei în Europa (1868). Deosebirea esenţială constă în faptul, că noua specie creată are origine hibridă și posedă rezistenţă sporită la atacul filoxerei.
The new genome created by him can be considered a new species, similar to the European grapevine, which was cultivated on its own roots until the appearance of phylloxera in Europe (1868). The essential difference lies in the fact that the newly created species has a hybrid origin and possesses increased resistance to phylloxera attack.
Новый геном, созданный им, можно рассматривать как новый вид, подобный европейской виноградной лозе, которая выращивалась на собственных корнях до появления филлоксеры в Европе (1868 г.). Существенное отличие состоит в том, что созданный новый вид имеет гибридное происхождение и обладает повышенной устойчивостью к поражению филлоксерой.
Dr. habilitat, prof. Şt. Topală s-a născut la 22 martie 1938, s. Podgoreni, judeţul Orhei. După absolvirea școlii primare din satul natal și a şcolii medii din s. Cuizăuca (r. Rezina) este student la Colegiul Agricol din Cucuruzenii de Sus, r. Orhei, pe care-l absolveşte în 1958. În a. 1959 devine student, iar în anul 1964 absolveşte facultatea de agronomie a Institutului Agricol din Chişinău cu Diplomă de Merit. În perioada 1964-1965 practică activitatea de agronom în s. Boşcana, r. Criuleni. Din anul 1965 îşi continuă studiile în doctorantură la Institutul de Botanică „V.L. Komarov”, (Sankt-Petersburg), în domeniul citologiei viţei de vie sub ghidarea ştiinţifică a talentatului citolog cu renume mondial M.S. Navaşin. În anul 1972 susţine teza de doctor în ştiinţe biologice, specialitatea citologia plantelor, la Institutul Unional de Fitotehnie în numele lui N.I. Vavilov, Sankt-Petersburg (Rusia) cu tema: „Спонтанная полиплоидия у Vitis vinifera L. и ее значение для селекции винограда”. Începând cu anii şaptezeci ai sec. XX după susţinerea tezei de doctor la sugestiile marelui botanist şi academician P.M.Jukovski, originar din Chişinău, a lărgit considerabil spectru investigaţiilor citologice şi cariologice, incluzând în materialul de cercetare speciile spontane ale fam. Vitaceae Juss., genofondul mondial de soiuri al sp. Vitis vinifera, V. labrusca, V. silvestris, hibrizii distanţi N.C.-6-15; DRX-55; DRX-58-5; DRX-60-24, clonele de V. rotundifolia N 1; N10 314, primite din Montpellier, Franţa, dar şi clonul spontan de V. rotundifolia, întrodus în Rusia din SUA, de marele savant genetician şi fitotehnician rus cu renume mondial N.I. Vavilov. După susţinerea tezei de doctor dl. Şt.Topală îşi continuă activitatea de cercetător ştiinţific în cadrul Grădinii Botanice (Institut) a AŞM, în calitate de cercetător ştiinţific inferior în Laboratorul „Citologia plantelor”, apoi „Flora plantelor de cultură” (1968-1977), cercetător ştiinţific superior în Laboratorul „Hibridare distantă a plantelor” (1977-1989). În anul 1988 susţine şi teza de doctor habilitat în biologie, specialitatea botanica, cu tema: „Кариология, полиплоидия и отдаленная гибридизация винограда”. În perioada anilor 1989-2001 este şef de laborator. Paralel îndeplineşte funcţia de Secretar ştiinţific al Consiliului Specializat pentru Conferirea Titlului Ştiinţific de Doctor şi Doctor Habilitat de pe lângă Grădina Botanică a A.Ş.M. Din a. 2002 până în prezent activează în calitate de cercetător ştiinţific principal al Laboratorului Dendrologie. Dlui Şt. Topală în anul 2004 i se conferă titlul ştiinţific de profesor cercetător. Cercetările ştiinţifice ale dlui prof. Şt.Topală s-au axat pe specia de cultură Vitis vinifera L., şi-au continuat cu investigaţiile citologice asupra genofondului viţei de vie cultivată, concentrat în cele mai mari colecţii ampelografice din Europa, ce aparţin Institutului de Vinificaţie şi Viticultură „Magaraci” (Ialta) şi Institutului Naţional al Viei şi Vinului (Chişinău), unde a determinat numărul de cromozomi somatici ai garniturii diploide (2n=38) la cca 2000 soiuri şi colne de viţă de vie. Concomitent a descoperit 10 forme tetraploide de viţă de vie cu numărul dublu de cromozomi (2n=76) şi 9 forme citochimere, care conţineau în conul de creştere celule diploide (2n=38) şi celule tetraploide (2n=76) în diferite proporţii.
Deasemenea, în colaborare fructuoasă comună şi activitate ştiinţifică prodigioasă cu cercetătorii practicieni din Institutul de Vinificaţie şi Viticultură „Magaraci” (Ialta) a elaborat metoda de diagnosticare vizuală a formelor tetraploide spontane de viţă de vie, totodată a efectuat investigaţii cariologice la mai mult de 50 de specii ale fam. Vitaceae Juss. din flora spontană, colectate din zonele tropicale şi subtropicale ale Terrei de botaniştii florişti ai URSS, unde acestea cresc, iar actualmente vegetează în oranjeriile de fond ale Grădinilor Botanice din Moscova, Ialta, Chişinău. Rezultatele ştiinţifice ale dlui prof. Șt. Topală au fost prezentate şi apreciate la justa valoare la diverse foruri ştiinţifice, atît naţionale, cît şi internaţionale, fiind expuse în circa 350 de lucrării ştiinţifice, inclusiv trei monografii originale în limbie rusă și română. Monografia „Cariologia, poliploidia şi hibridarea interspecifică a viţei de vie” constituie o sinteză a cunoştinţelor referitoare la cariologia, sistematica, citologia, poliploidia, citogenetica şi hibridarea interspecifică (distantă) a viţei de vie. În lucrare sunt prezentate rezultatele cercetărilor citologice la circa 2000 soiuri şi clone de viţă de vie, inclusiv româneşti, care fac parte din speciile: Vitis vinifera L., V. labrusca L., V. silvestris Gmel., hibrizi interspecifici (distanţi) de 5 generaţii, precum şi la peste 50 de specii spontane din familia Viataceae Juss. În baza datelor din literatura de specialitate şi rezultatelor proprii ale multiplelor cercetări citologice și cariologice, a elaborat şi a propus clasificarea modernă, îmbunătăţită a familiei Vitaceae Juss., clasificare bazată pe principii filogenetice, în care genurile sunt poziţionate în conformitate cu timpul probabil de apariție al acestora. Schema de clasificare propusă, a fost acceptată şi publicată în Enciclopedia Viticulturii şi diferite manuale de specialitate şi este în prezent larg utilizată în R. Moldova, ţările CSI, Bulgaria. Actualmente, schema de clasificare a devenit ea însuşi bibliografie de referinţă, atât pentru cercetătorii din Ţară, cât şi celor de peste hotare. Un alt merit deosebit al autorului constă în aceea că, pe bază de investigaţii cariologice şi palinologice, a confirmat experimental, în premieră absolută, ipoteza originii monofiletice din diferite ecotipuri de Vitis silvestris Gmel. a speciei de cultură Vitis vinifera L., înaintată de C.Darwin (1859) şi susţinută de Vavilov (1928), Negruli (1946), Jukovskii (1971). Chintesenţa studiilor citocariologice a dlui profesor Topală constă în cele două descoperiri importante în citogenetica speciei Vitis vinifera L. şi anume: 1. Sinteza unui genom nou al viţei de vie (n=19 şi 2n=38) din genomurile a două specii: Vitis rotundifolia Michx (n=20; 2n=40) şi Vitis vinifera L. (n=19; 2n=38). Acest genom nou îmbină armonios calitatea şi productivitatea speciei cultivate Vitis vinifera L., cu rezistenţa la boli şi dăunători ale speciei spontane Vitis rotundifolia Michx. 2. O metodă originală de sterilizare a gametofiţilor, depistată la hibrizii interspecifici din generaţia F3 . Mai mult, autorul a obţinut trei generaţii de hibrizi interspecifici indigeni, mulţi dintre aceştia fiind autofertili. Printre hibrizii autofertili din F5 , au fost identificate o serie de specii sintetice de viţă de vie ca: Vitis vinifolia, V.rotundifera, V. cruceştiana, V. nigra şi altele. Noul genom creat de domnul profesor Ştefan Topală, poate fi considerat o nouă specie, similară cu viţa de vie europeană cultivată pe rădăcini proprii până la apariţia filoxerei în Europa (1868). Deosebirea esenţială constă în faptul că noua specie, creată, are origine hibridă şi posedă rezistenţă sporită la atacul filoxerei. Noua specie de viţă de vie sintetizată constituie pentru viticultura mondială o extraordinară sursă genetică a caracterului „rezistenţa la filoxeră”, sursă care poate fi exploatată cu success în programele de hibridare şi ameliorare. Utilizarea exhaustivă a acestei valoroase surse genetice va permite crearea unui genofond cu posibilităţi reale de soluţionare a celei mai spinoase probleme din viticultura mondială – sensibilitatea la filoxeră. Analizând activitatea ştiinţifică în întregime, dar în special, mai profund și detaliat tratatul fundamental «Cariologia, poliploidia şi hibridarea distantă a viţei de vie» – operă ştiinţifică magistrală, ne exprimăm deplina diferenţă faţă de extraordinara contribuţie ştiinţifică şi deopotrivă practică a dlui prof. Şt. Topală şi avem toată convingerea că aceasta va reprezenta o referinţă de o deosebită valoare în ştiinţa şi practica viticolă. Graţie pregătirii profesionale înalte în şcoli de prestigiu, perseverenţii, insistenţei, muncii cu jertfire de sine de zi cu zi, vocaţiei de cercetător-inventator şi abordării corecte şi originale a problemelor dificile ale ameliorării plantelor, dl profesor a obţinut în premieră absolută realizări importante de o mare rezonanţă, benefică pentru ştiinţa şi practica ameliorării genetice a viţei de vie. De rând cu talentul de cercetător cu spirit inovativ, natura l-a mai înzestrat din plin pe dl profesor Ştefan Topală cu o gamă largă de calităţi umane ca bunătate, inteligenţă, modestie, rară cumsecădenie, săritor la nevoie, pedagog prin vocaţie, abilitate de a evalua valorile adevărate ale oamenilor de ştiinţă şi al., care prezintă numai câteva din acele virtuţi prin care efectiv s-a impus pe parcursul timpului printre citologi, botanişti, viticultori şi alţi colegi de breaslă din mediul academic moldovean şi nu numai. Dl. profesor, Şt. Topală este cu certitudine creatorul genomului nou, hibrizilor distanţi fertili, speciilor sintetice de viţă de vie, care a fundamentat teoretic şi practic direcţia de ameliorare genetică a viţei de vie prin utilizarea amplă a metodei de hibridare distantă cu participarea speciei americane Muscadinia rotundifolia Small. şi a inserat un aport valoros propriu în dezvoltarea continuă a acestui important domeniu.
(https://ibn.idsi.md/)
Ștefan TOPALĂ – EN
The new genome created by him can be considered a new species, similar to the European grapevine, which was cultivated on its own roots until the appearance of phylloxera in Europe (1868). The essential difference lies in the fact that the newly created species has a hybrid origin and possesses increased resistance to phylloxera attack.
Professor Ștefan Topală, Doctor Habilitat, was born on March 22, 1938, in Podgoreni village, Orhei County. After completing primary school in his native village and secondary school in Cuizăuca village (Rezina District), he attended the Agricultural College in Cucuruzenii de Sus (Orhei District), graduating in 1958. In 1959, he enrolled at the Faculty of Agronomy of the Agricultural Institute of Chișinău, graduating with a Diploma of Merit in 1964. From 1964 to 1965, he practiced as an agronomist in Boșcana village, Criuleni District.
In 1965, he pursued his doctoral studies at the „V.L. Komarov” Botanical Institute in St. Petersburg, specializing in grapevine cytology under the scientific guidance of the world-renowned cytologist M.S. Navashin. In 1972, he successfully defended his PhD thesis in Biological Sciences (specializing in plant cytology) at the N.I. Vavilov All-Union Institute of Plant Industry in St. Petersburg, titled: “Spontaneous polyploidy in Vitis vinifera L. and its significance for grape breeding”.
Following his defense, and at the suggestion of the eminent Chișinău-born botanist and academician P.M. Zhukovsky, Dr. Topală significantly expanded the scope of his cytological and karyological investigations. His research material grew to include:
- Wild species of the Vitaceae Juss. family.
- The global gene pool of Vitis vinifera, V. labrusca, and V. silvestris.
- Distant hybrids (N.C.-6-15; DRX-55; DRX-58-5; DRX-60-24).
- V. rotundifolia clones (N 1; N10 314) received from Montpellier, France.
- A spontaneous clone of V. rotundifolia introduced to Russia from the USA by the world-famous geneticist and plant breeder N.I. Vavilov.
Dr. Topală continued his research career at the Botanical Garden (Institute) of the Academy of Sciences of Moldova (ASM) as a Junior Researcher in the „Plant Cytology” and later „Flora of Cultivated Plants” Laboratories (1968–1977), and as a Senior Researcher in the „Distant Plant Hybridization” Laboratory (1977–1989).
In 1988, he defended his Doctor Habilitat thesis in Biology (specializing in botany) on the topic: “Karyology, polyploidy, and distant hybridization of grapes”. He served as Head of Laboratory from 1989 to 2001, while concurrently acting as Scientific Secretary of the Specialized Council for Awarding Doctoral and Doctor Habilitat Degrees at the ASM Botanical Garden. From 2002 to the present, he has been a Principal Researcher in the Dendrology Laboratory. In 2004, Professor Topală was awarded the scientific title of Research Professor.
Key Scientific Achievements & Contributions
Professor Ștefan Topală’s scientific research focused primarily on the cultivated species Vitis vinifera L. He conducted extensive cytological investigations across Europe’s largest ampelographic (grapevine) collections, specifically those belonging to the „Magarach” Institute of Viticulture and Winemaking (Yalta) and the National Institute of Vine and Wine (Chișinău).
Major Cytogenetic Discoveries
- Somatic Chromosomes Determined (~2,000 varieties and clones): He successfully identified the diploid chromosome set ($2n = 38$) across major European collections, establishing a vast baseline of genetic data.
- Spontaneous Tetraploid Forms (10 unique forms discovered): He identified and isolated entirely new forms characterized by a doubled chromosome number ($2n = 76$).
- Cytochimeras Identified (9 distinct forms discovered): He discovered rare plants containing varying proportions of diploid ($2n = 38$) and tetraploid ($2n = 76$) cells in their apical meristem (growing cone).
- Wild Vitaceae Species Evaluated (Over 50 species): He conducted detailed karyological investigations on wild species gathered from the Earth’s tropical and subtropical zones by Soviet floristic botanists, which are preserved in the greenhouse collections of Moscow, Yalta, and Chișinău.
In a fruitful collaboration with practical researchers at the „Magarach” Institute, he developed a method for the visual diagnosis of spontaneous tetraploid grapevine forms. Professor Topală’s scientific results have been compiled in approximately 350 scientific papers, including three original monographs published in Russian and Romanian.
Monographs and Theoretical Contributions
His landmark monograph, “Karyology, Polyploidy, and Interspecific Hybridization of Grapes”, synthesizes global knowledge on grapevine karyology, systematics, cytology, polyploidy, cytogenetics, and interspecific (distant) hybridization.
- Modernized Classification of Vitaceae Juss.: Based on extensive literature and his own exhaustive cytological and karyological research, Professor Topală developed and proposed an improved classification of the Vitaceae Juss. family. Built on phylogenetic principles, it positions genera according to their probable evolutionary emergence. This scheme was published in the Encyclopedia of Viticulture and various specialized textbooks, and remains a standard reference bibliography globally.
- Experimental Confirmation of Darwin’s Hypothesis: Through rigorous karyological and palinological investigations, he provided absolute experimental confirmation for the hypothesis of the monophyletic origin of the cultivated species Vitis vinifera L. from different ecotypes of Vitis silvestris Gmel.—a theory originally advanced by Charles Darwin (1859) and supported by Vavilov (1928), Negrul (1946), and Zhukovsky (1971).
Genetic Breakthroughs and Legacy
The quintessence of Professor Topală’s cytokaryological studies lies in two revolutionary breakthroughs in grapevine cytogenetics:
- Synthesis of a New Grapevine Genome ($n = 19$ and $2n = 38$): Created from the genomes of two distinct species: Vitis rotundifolia Michx ($n = 20$; $2n = 40$) and Vitis vinifera L. ($n = 19$; $2n = 38$). This new genome harmoniously combines the high quality and productivity of the cultivated Vitis vinifera with the robust disease and pest resistance of the wild Vitis rotundifolia.
- Original Method of Gametophyte Sterilization: Identified in $F_3$ interspecific hybrids. Furthermore, the author successfully obtained three generations of indigenous interspecific hybrids, many of which are self-fertile. Among the self-fertile hybrids in the $F_5$ generation, several synthetic grapevine species were identified, such as Vitis vinifolia, V. rotundifera, V. cruceștiana, V. nigra, and others.
Significance for Global Viticulture
The new genome created by Professor Ștefan Topală can be considered a new species, comparable to the European grapevine cultivated on its own roots before the devastating phylloxera crisis struck Europe in 1868. The critical difference is that this synthesized species is of hybrid origin and possesses advanced resistance to phylloxera. It represents an extraordinary genetic source of „phylloxera resistance” that can be successfully exploited in worldwide breeding programs to solve one of global viticulture’s most pressing challenges.
Conclusion
Analyzing his scientific legacy as a whole, we acknowledge the extraordinary scientific and practical contributions of Professor Ștefan Topală. Backed by elite training in prestigious institutions, relentless perseverance, and a lifelong vocation as a researcher-inventor, he achieved groundbreaking milestones of major resonance. Beyond his innovative genius, nature endowed Professor Topală with exceptional human qualities: kindness, intellect, modesty, and a natural gift for mentorship. He stands as the definitive creator of a new grapevine genome, fertile distant hybrids, and synthetic grapevine species, having permanently shaped the future of genetic grapevine improvement.
(https://ibn.idsi.md/)
Штефан ТОПАЛЭ – RU
Новый геном, созданный им, можно рассматривать как новый вид, подобный европейской виноградной лозе, которая выращивалась на собственных корнях до появления филлоксеры в Европе (1868 г.). Существенное отличие состоит в том, что созданный новый вид имеет гибридное происхождение и обладает повышенной устойчивостью к поражению филлоксерой.
Профессор, доктор хабилитат Штефан Топалэ родился 22 марта 1938 года в селе Подгорень Оргеевского уезда. После окончания начальной школы в родном селе и средней школы в селе Куйзовка (Резинский район) он поступил в Сельскохозяйственный колледж в Кукурузений де Сус (Оргеевский район), который окончил в 1958 году. В 1959 году стал студентом агрономического факультета Кишиневского сельскохозяйственного института, завершив обучение в 1964 году с дипломом с отличием. С 1964 по 1965 год работал агрономом в селе Бошкана Криулянского района.
В 1965 году он продолжил обучение в аспирантуре Ботанического института им. В. Л. Комарова (Санкт-Петербург), специализируясь в области цитологии винограда под научным руководством всемирно известного талантливого цитолога М. С. Навашина. В 1972 году во Всесоюзном институте растениеводства им. Н. И. Вавилова (Санкт-Петербург, Россия) успешно защитил кандидатскую диссертацию по специальности «цитология растений» на тему: «Спонтанная полиплоидия у Vitis vinifera L. и ее значение для селекции винограда».
После защиты диссертации, по рекомендации выдающегося ботаника и академика П. М. Жуковского (уроженца Кишинева), доктор Топалэ значительно расширил спектр своих цитологических и кариологических исследований. В объект его изучения вошли:
- Дикорастущие виды семейства Vitaceae Juss.
- Мировой генофонд сортов видов Vitis vinifera, V. labrusca, V. silvestris.
- Отдаленные гибриды (N.C.-6-15; DRX-55; DRX-58-5; DRX-60-24).
- Клоны V. rotundifolia (N 1; N10 314), полученные из Монпелье (Франция), а также спонтанный клон V. rotundifolia, завезенный в Россию из США великим российским ученым-генетиком и растениеводом Н. И. Вавиловым.
Штефан Топалэ продолжил свою научную деятельность в Ботаническом саду (институте) Академии наук Молдовы (АНМ) в качестве младшего научного сотрудника лаборатории «Цитология растений», затем «Флора культурных растений» (1968–1977), и старшего научного сотрудника лаборатории «Отдаленная гибридизация растений» (1977–1989).
В 1988 году он защитил диссертацию доктора хабилитат биологических наук по специальности «ботаника» на тему: «Кариология, полиплоидия и отдаленная гибридизация винограда». В период с 1989 по 2001 год руководил лабораторией, параллельно исполняя обязанности ученого секретаря Специализированного совета по присуждению ученых степеней доктора и доктора хабилитат при Ботаническом саде АНМ. С 2002 года по настоящее время работает главным научным сотрудником лаборатории дендрологии. В 2004 году профессору Ш. Топалэ было присвоено ученое звание профессора-исследователя.
Основные научные достижения и вклад
Научные исследования профессора Штефана Топалэ были сосредоточены преимущественно на культурном виде Vitis vinifera L. Он провел масштабные цитологические исследования генофонда культурного винограда, собранного в крупнейших ампелографических коллекциях Европы, принадлежащих Институту виноградарства и вина «Магарач» (Ялта) и Национальному институту винограда и вина (Кишинев).
Важнейшие цитогенетические открытия
- Определение соматических хромосом (около 2000 сортов и клонов): Ученый определил диплоидный набор хромосом (2n=38) для огромного массива образцов из ведущих европейских коллекций, создав колоссальную базу генетических данных.
- Спонтанные тетраплоидные формы (открыто 10 уникальных форм): Он выявил и изолировал совершенно новые формы винограда, характеризующиеся удвоенным числом хромосом (2n=76).
- Цитохимеры (выявлено 9 отличных форм): Обнаружил редкие растения, содержащие в конусе нарастания диплоидные (2n=38) и тетраплоидные (2n=76) клетки в различных пропорциях.
- Изучение диких видов Vitaceae (более 50 видов): Провел подробные кариологические исследования дикорастущих видов семейства Vitaceae Juss. из тропических и субтропических зон Земли, собранных советскими ботаниками-флористами и произрастающих ныне в оранжереях Москвы, Ялты и Кишинева.
В плодотворном соавторстве с исследователями-практиками института «Магарач» он разработал метод визуальной диагностики спонтанных тетраплоидных форм винограда. Научные результаты профессора Топалэ обобщены примерно в 350 научных трудах, включая три оригинальные монографии на русском и румынском языках.
Монографии и теоретический вклад
Его монументальный труд «Кариология, полиплоидия и межвидовая гибридизация винограда» представляет собой синтез передовых знаний по кариологии, систематике, цитологии, полиплоидии, цитогенетике и межвидовой (отдаленной) гибридизации винограда.
- Модернизированная классификация Vitaceae Juss.: На основе глубокого анализа литературы и собственных многолетних цитологических и кариологических исследований профессор Топалэ разработал и предложил усовершенствованную классификацию семейства Vitaceae Juss. Построенная на филогенетических принципах, она располагает роды в соответствии с вероятным временем их эволюционного появления. Эта схема была принята и опубликована в «Энциклопедии виноградарства» и различных профильных учебниках, став фундаментальным справочным материалом как в Молдове, так и за рубежом.
- Экспериментальное подтверждение гипотезы Дарвина: Посредством детальных кариологических и палинологических исследований ученый впервые в мире экспериментально подтвердил гипотезу о монофилетическом происхождении культурного вида Vitis vinifera L. от различных экотипов дикого винограда Vitis silvestris Gmel. Эта теория изначально выдвигалась Чарльзом Дарвином (1859) и поддерживалась Вавиловым (1928), Негрулем (1946) и Жуковским (1971).
Генетические прорывы и наследие
Квинтэссенция цитокариологических исследований профессора Топалэ заключается в двух революционных открытиях в области цитогенетики винограда:
- Синтез нового генома винограда (n=19 и 2n=38): Новый геном был создан путем объединения геномов двух разных видов: Vitis rotundifolia Michx (n=20; 2n=40) и Vitis vinifera L. (n=19; 2n=38). Он гармонично сочетает в себе высокое качество и продуктивность культурного винограда с абсолютной устойчивостью к болезням и вредителям дикого американского вида.
- Оригинальный метод стерилизации гаметофитов: Данный механизм был обнаружен у межвидовых гибридов в третьем поколении (F3). Более того, автор получил три поколения местных межвидовых гибридов, многие из которых оказались самофертильными. Среди самофертильных гибридов в F5 был идентифицирован ряд синтетических видов винограда, таких как Vitis vinifolia, V. rotundifera, V. cruceștiana, V. nigra и другие.
Значение для мирового виноградарства
Созданный профессором Штефаном Топалэ новый геном можно считать новым видом, аналогичным европейскому винограду, который выращивался на собственных корнях до появления филлоксеры в Европе (1868 год). Главное отличие состоит в том, что созданный синтетический вид имеет гибридное происхождение и обладает повышенной устойчивостью к филлоксере. Он представляет собой уникальный генетический источник признака «устойчивости к филлоксере», который может быть успешно использован в мировых программах селекции для решения самой острой проблемы глобального виноградарства.
Заключение
Оценивая научное наследие профессора Штефана Топалэ в целом, невозможно не восхититься его выдающимся вкладом в биологическую науку и практику. Благодаря высококлассной подготовке в престижных научных школах, неуклонной настойчивости, ежедневному самоотверженному труду и призванию исследователя-изобретателя, он достиг результатов мирового уровня.
Помимо таланта ученого-новатора, природа щедро наделила Штефана Топалэ высокими человеческими качествами: мудростью, скромностью, глубокой интеллигентностью, готовностью всегда прийти на помощь и педагогическим даром. Он по праву признан создателем нового генома, фертильных отдаленных гибридов и новых синтетических видов винограда, теоретически и практически заложившим основы современного вектора генетического улучшения винограда.
(https://ibn.idsi.md/)
