Grigore BAȘTAN

#militar

Este inventatorul completului de parașute BG-7M (parașută principală) și BG-3M (parașută de rezervă), utilizate pe o perioadă îndelungată în cadrul Armatei României. La 20 august 1970, stabilește un record național în parașutism, realizând un salt dintr-o aeronavă de la altitudinea de 10.000 m, cu o cădere liberă de 7.000 m. Totodată, a fost implicat activ în organizarea și coordonarea parașutismului sportiv din România.

În perioada 1 aprilie – 22 septembrie 1950 a urmat Cursul special de pregătire al Promoţiei „30 decembrie 1949”, curs organizat pentru ofiţerii politici care nu aveau şcoala de ofiţeri la bază, iar în perioada 1 iunie – 31 octombrie 1950 a urmat un curs scurt de observatori aerieni pentru ofiţerii politici la Centrul de Instrucţie al Forţelor Aeriene Militare, fiind brevetat observator aerian la 1 noiembrie 1950 şi confirmat în arma Aviaţie – naviganţi, conform Procesului verbal F.N. din 01.11.1950 al Secţiei Pregătire de luptă din C.F.A.M. şi a Raportului Comandantului F.A.M. nr. 060015 din 31.10.1950.

În urma recomandărilor şefilor ierarhici, în perioada 1 decembrie 1953 – 1 septembrie 1954 urmează Cursul Academic Superior (Cursul de perefecţionare comandanţi şi şefi de state majore) de pe lângă Academia Militară Generală.

În perioada 3 august – 14 octombrie 1951 participă cu batalionul la o primă aplicaţie cu executarea de paraşutări în zona Banatului şi, imediat, în zona Dobrogei. În anul 1953 unitatea execută o aplicaţie în zona Ianca şi tot în acel an se experimentează şi lansarea cu paraşuta a tehnicii de luptă. Conduce unitatea în aplicaţiile desfăşurate în zona Giubega din Oltenia în 1956, în zona Cincu – Arpaşu de Jos în iulie 1957, iar în luna septembrie în zona Iaşi. În 1958 au loc primele lansări pe timp de noapte şi pe apă, deasupra lacului Jirlău. Între 5 – 11 septembrie 1959 unitatea participă la aplicaţia din zona Timişoara, iar între 15 – 18 octombrie 1962 la aplicaţia cu partidă dublă desfăşurată în Dobrogea, alături de trupe sovietice şi bulgare. Sub comanda sa, unitatea a executat numeroase marşuri pe distanţe lungi, astfel: în perioada 22 – 23 februarie 1959 pe itinerariul Buzău – Nehoiu (120 km), în ianuarie 1961 (60 km), în martie 1961 pe o distanţă de 250 km. În iulie 1961 unitatea a executat un marş peste muntele Penteleu, iar în anul 1963 a condus un antrenament de paraşutare în zona Câmpulung Moldovenesc, în munţii Rarău.

Odată cu reoganizarea unităţii este numit comandant al Batalionului 1025 Desant Paraşutare, funcţie pe care a îndeplinit-o în perioada 1 decembrie 1955 – 10 noiembrie 1958. A fost avansat la gradul de locotenent colonel 21 iulie 1955.

Î n urma acestor evenimente, în perioada 10 noiembrie – 23 decembrie 1958, este pus la dispoziţia M.F.A. în vederea încadrării, în această perioadă având loc o altă reoganizare a batalionului de paraşutişti. La 23 decembrie 1958 este numit la comanda Batalionului 36 Paraşutişti.

În anul 1969 a executat pentru prima dată o paraşutare dintr-un avion turbopropulsor, iar în ziua de 20 august 1970, a executat un salt de la peste 10.000 m, cu cădere stabilizată de 7.000 m, stabilind recordul naţional de înălţime, record omologat de Aeroclubul Central Român şi, pentru care, în anul 1971, a primit titlul de „Maestru emerit al sportului”.

La 31.08.1970 este numit ajutor al Primului locţiitor al C.I.Tc. pentru Desant aerian.

Ca o încununare a unei activităţi deosebite desfăşurate în slujba armatei, a reînfiinţării, dezvoltării, organizării şi pregătirii trupelor de paraşutişti, a unei activităţi de excepţie în domeniul paraşutismului sportiv, a activităţii de inventator sau inovator al unor materiale de desant aflate în dotarea trupelor de paraşutişti, prin Decretul nr. 164 din 7 mai 1971 al Consiliului de Stat al R.S.R., i s-a acordat gradul de general maior. La 03.04.1973 a fost numit Locţiitor pentru desant aerian al comandantului aviaţiei din C.A.A.T. La 15.06.1977 este numit Locţiitor pentru desant paraşutare al comandantului Comandamentului Aviaţiei Militare.

Pe parcursul celor 40 de ani de carieră militară din care peste 30 de ani în slujba paraşutismului militar românesc a executat un număr 677 de salturi cu paraşuta, în toate condiţiile meteo, inclusiv iarna, salturi pe apă (lacuri sau pe Marea Neagră), în zona muntoasă, pe timp de noapte şi salturi de la mare altitudine.

În urma experimentelor şi observaţiilor făcute pe timpul exerciţiilor de paraşutare a conceput, realizat şi perfecţionat mai multe inovaţii şi invenţii de materiale pentru desant, cea mai cunoscută realizare fiind un model îmbunătăţit de paraşută pentru personal, cu un mai mare grad de siguranţă (complexul de paraşute B.G.7 – principală şi B.G.3 – de siguranţă, ulterior perfecţionate sub numele de B.G.7 M – principală şi B.G.3 M – de siguranţă). Astfel, a primit Certificatul de autor nr. 281/41559 din 26 octombrie 1961 pentru “Dispozitivul de largare a paraşutei” (Brevet de invenţie nr. 2458 din 9 iulie 1960, în colaborare cu ing. Marcel Feinstein) eliberat de Oficiul de Stat pentru Invenţii, Certificatele de inovator nr. 74 din 12.10.1959 pentru “Dispozitivul de detaşare rapidă a paraşutei în aer sau la sol” , (în colaborare cu ing. Marcel Feinstein) şi nr. 74 din 30.11.1963 pentru “Confecţionarea unei paraşute de siguranţă (abdomen) cu calităţi aerodinamice superioare şi la un preţ de cost scăzut faţă de paraşuta de siguranţă Aurel Vlaicu” (în colaborare cu cpt. Ion Enache), eliberate de M.F.A., Certificat de inovator nr. 1 din 06.08.1969 pentru Inovaţia “T.P.-160 – Paraşută abdomen de siguranţă şi T.P.-161 – Paraşuta de spate (specială) pentru lansarea desantului aerian echipat complet”, eliberat de M.F.A. şi Certificat de inovator nr. 107 din 1978 pentru “Paraşuta principală pentru desant BG – 7M şi Paraşuta de siguranţă BG – 3M” eliberat de M.Ap.N.

 

(www.bastan.ro)

 

Grigore BASHTAN – EN

He is the inventor of the BG-7M parachute assembly (main parachute) and BG-3M (reserve parachute), used for a long period within the Army of Romania. On August 20, 1970, he set a national record in parachuting, performing a jump from an aircraft at an altitude of 10,000 m with a free fall of 7,000 m. At the same time, he was actively involved in the organization and coordination of sport parachuting in Romania.

Between April 1 and September 22, 1950, he attended the Special Training Course for the „December 30, 1949” Class, a course organized for political officers who did not have prior officer school training. From June 1 to October 31, 1950, he attended a short course for aerial observers for political officers at the Military Air Force Training Center. He was certified as an aerial observer on November 1, 1950, and confirmed in the Aviation branch – flight crew, in accordance with the F.N. minutes of 01.11.1950 from the Combat Training Section of the C.F.A.M. and the Military Air Force Commander’s Report no. 060015 of 31.10.1950.

Following recommendations from his superiors, from December 1, 1953, to September 1, 1954, he attended the Higher Academic Course (Advanced Course for Commanders and Chiefs of Staff) at the General Military Academy.

From August 3 to October 14, 1951, he participated with the battalion in his first exercise involving parachute drops in the Banat area and, immediately after, in the Dobrogea area. In 1953, the unit conducted an exercise in the Ianca area, and in the same year, the parachute dropping of combat equipment was tested. He led the unit in exercises held in the Giubega area, Oltenia, in 1956; in the Cincu – Arpașu de Jos area in July 1957; and in the Iași area in September. In 1958, the first nighttime and water jumps took place over Lake Jirlău. Between September 5 and 11, 1959, the unit participated in an exercise in the Timișoara area, and between October 15 and 18, 1962, in a two-sided exercise held in Dobrogea, alongside Soviet and Bulgarian troops. Under his command, the unit executed numerous long-distance marches: from February 22–23, 1959, on the Buzău–Nehoiu route (120 km); in January 1961 (60 km); and in March 1961, over a distance of 250 km. In July 1961, the unit executed a march over the Penteleu Mountain, and in 1963, he led parachute training in the Câmpulung Moldovenesc area, in the Rarău Mountains.

With the reorganization of the unit, he was appointed commander of the 1025th Parachute Landing Battalion, a position he held from December 1, 1955, to November 10, 1958. He was promoted to the rank of Lieutenant Colonel on July 21, 1955.

Following these events, from November 10 to December 23, 1958, he was placed at the disposal of the M.F.A. (Ministry of the Armed Forces) for reassignment, during which time another reorganization of the parachute battalion took place. On December 23, 1958, he was appointed to command the 36th Parachute Battalion.

In 1969, he executed a parachute jump from a turboprop aircraft for the first time. On August 20, 1970, he performed a jump from over 10,000 meters, with a 7,000-meter stabilized freefall, setting the national altitude record. This record was ratified by the Romanian Central Aeroclub, and for this, he received the title of „Merited Master of Sport” in 1971.

On August 31, 1970, he was appointed assistant to the First Deputy of the C.I.Tc. for Air Landing. As the culmination of his distinguished service to the army—including the re-establishment, development, organization, and training of parachute troops, exceptional activity in the field of sport parachuting, and his work as an inventor/innovator of landing equipment used by parachute troops—he was granted the rank of Major General by Decree no. 164 of May 7, 1971, of the State Council of the R.S.R. On April 3, 1973, he was appointed Deputy for Air Landing to the Aviation Commander of the C.A.A.T. On June 15, 1977, he was appointed Deputy for Parachute Landing to the Commander of the Military Aviation Command.

Over his 40-year military career, of which more than 30 were in the service of Romanian military parachuting, he performed 677 parachute jumps in all weather conditions, including winter, water jumps (lakes or the Black Sea), in mountainous areas, at night, and high-altitude jumps. Following experiments and observations made during parachute exercises, he conceived, developed, and refined several innovations and inventions of landing equipment. His best-known achievement was an improved model of a personnel parachute with a higher degree of safety (the B.G.7 parachute complex – main, and B.G.3 – safety, later perfected as B.G.7 M – main, and B.G.3 M – safety). Thus, he received Authorship Certificate no. 281/41559 of October 26, 1961, for the „Parachute release device” (Patent no. 2458 of July 9, 1960, in collaboration with engineer Marcel Feinstein) issued by the State Office for Inventions; Innovator’s Certificates no. 74 of 12.10.1959 for the „Quick-release device for the parachute in the air or on the ground” (in collaboration with engineer Marcel Feinstein) and no. 74 of 30.11.1963 for „Manufacturing a safety (abdominal) parachute with superior aerodynamic qualities and at a lower cost compared to the Aurel Vlaicu safety parachute” (in collaboration with Captain Ion Enache), issued by the M.F.A.; Innovator’s Certificate no. 1 of 06.08.1969 for the „T.P.-160 – Abdominal safety parachute and T.P.-161 – Back (special) parachute for launching fully equipped airborne troops” innovation, issued by the M.F.A.; and Innovator’s Certificate no. 107 of 1978 for the „BG – 7M Main Landing Parachute and BG – 3M Safety Parachute” issued by the M.Ap.N. (Ministry of National Defense).

(www.bastan.ro)

 

Григоре БАШТАН – RU

Он является изобретателем парашютного комплекта BG-7M (основной парашют) и BG-3M (запасной парашют), использовавшихся на протяжении длительного периода в составе Армии Румынии. 20 августа 1970 года он установил национальный рекорд в парашютном спорте, совершив прыжок из летательного аппарата с высоты 10 000 м со свободным падением 7 000 м. Одновременно он принимал активное участие в организации и координации спортивного парашютизма в Румынии.

В период с 1 апреля по 22 сентября 1950 года он прошел Специальный курс подготовки выпуска «30 декабря 1949 года», организованный для офицеров-политработников, не имевших базового офицерского образования. В период с 1 июня по 31 октября 1950 года он прошел краткосрочный курс воздушных наблюдателей для политических офицеров в Учебном центре Военно-воздушных сил, получив квалификацию воздушного наблюдателя 1 ноября 1950 года и будучи утвержденным в роде войск «Авиация» – летный состав, в соответствии с протоколом F.N. от 01.11.1950 Секции боевой подготовки C.F.A.M. и Рапортом командующего F.A.M. № 060015 от 31.10.1950.

По рекомендации вышестоящих начальников, в период с 1 декабря 1953 года по 1 сентября 1954 года он прошел Высшие академические курсы (курсы усовершенствования командиров и начальников штабов) при Генеральной военной академии.

С 3 августа по 14 октября 1951 года он участвовал с батальоном в первых учениях с десантированием в районе Баната, а сразу после этого — в районе Добруджи. В 1953 году подразделение провело учения в районе Янка, и в том же году проводились испытания по десантированию на парашютах боевой техники. Он командовал подразделением на учениях в районе Джубега в Олтении в 1956 году, в районе Чинку – Арпашу-де-Жос в июле 1957 года, а в сентябре — в районе Ясс. В 1958 году состоялись первые прыжки ночью и на воду над озером Ырлэу. С 5 по 11 сентября 1959 года подразделение участвовало в учениях в районе Тимишоары, а с 15 по 18 октября 1962 года — в двусторонних учениях в Добрудже совместно с советскими и болгарскими войсками. Под его командованием подразделение совершило многочисленные марши на длинные дистанции: в период с 22 по 23 февраля 1959 года по маршруту Бузэу – Нехою (120 км), в январе 1961 года (60 км), в марте 1961 года на дистанцию 250 км. В июле 1961 года подразделение совершило марш через гору Пентелеу, а в 1963 году он руководил парашютной подготовкой в районе Кымпулунг-Молдовенеск в горах Рэрэу.

В связи с реорганизацией части он был назначен командиром 1025-го парашютно-десантного батальона — должность, которую он занимал с 1 декабря 1955 года по 10 ноября 1958 года. 21 июля 1955 года он был повышен в звании до подполковника.

Вследствие этих событий, в период с 10 ноября по 23 декабря 1958 года, он находился в распоряжении Министерства вооруженных сил (M.F.A.) для назначения, при этом в данный период произошла еще одна реорганизация парашютного батальона. 23 декабря 1958 года он был назначен командиром 36-го парашютного батальона.

В 1969 году он впервые совершил прыжок с парашютом из турбовинтового самолета, а 20 августа 1970 года совершил прыжок с высоты более 10 000 м со стабилизированным падением 7 000 м, установив национальный рекорд высоты, зафиксированный Румынским центральным аэроклубом, за что в 1971 году получил звание «Заслуженный мастер спорта».

31 августа 1970 года он был назначен помощником первого заместителя C.I.Tc. по воздушному десанту. Как венец его выдающейся деятельности на службе в армии, по восстановлению, развитию, организации и подготовке парашютно-десантных войск, исключительной деятельности в области парашютного спорта, а также деятельности в качестве изобретателя или рационализатора десантного снаряжения, находящегося на вооружении парашютных войск, Указом № 164 от 7 мая 1971 года Государственного совета СРР ему было присвоено звание генерал-майора. 3 апреля 1973 года он был назначен заместителем по воздушному десанту командующего авиацией C.A.A.T. 15 июня 1977 года он был назначен заместителем по парашютному десанту командующего Командованием военной авиации.

За свою 40-летнюю военную карьеру, из которой более 30 лет было отдано службе в румынских парашютно-десантных войсках, он совершил 677 прыжков с парашютом при любых погодных условиях, включая зимние, прыжки на воду (озера или Черное море), в горной местности, ночью, а также прыжки с большой высоты.

В результате экспериментов и наблюдений, проведенных во время парашютных учений, он разработал, создал и усовершенствовал ряд инноваций и изобретений в области десантного снаряжения, самым известным из которых стала усовершенствованная модель парашюта для личного состава с повышенным уровнем безопасности (парашютный комплекс B.G.7 – основной и B.G.3 – запасной, впоследствии усовершенствованные под названиями B.G.7 M – основной и B.G.3 M – запасной). Таким образом, он получил авторское свидетельство № 281/41559 от 26 октября 1961 года на «Устройство для раскрытия парашюта» (Патент на изобретение № 2458 от 9 июля 1960 года, в соавторстве с инженером Марселем Фейнштейном), выданное Государственным ведомством по изобретениям; удостоверения рационализатора № 74 от 12.10.1959 на «Устройство для быстрого отсоединения парашюта в воздухе или на земле» (в соавторстве с инженером Марселем Фейнштейном) и № 74 от 30.11.1963 на «Изготовление запасного (переднего) парашюта с улучшенными аэродинамическими качествами и при меньшей себестоимости по сравнению с запасным парашютом Aurel Vlaicu» (в соавторстве с капитаном Ионом Энаке), выданные Министерством вооруженных сил (M.F.A.); удостоверение рационализатора № 1 от 06.08.1969 на инновацию «T.P.-160 – Запасной передний парашют и T.P.-161 – Задний (специальный) парашют для десантирования полностью экипированных войск», выданное M.F.A.; и удостоверение рационализатора № 107 от 1978 года на «Основной десантный парашют BG – 7M и запасной парашют BG – 3M», выданное Министерством национальной обороны (M.Ap.N.).

 

(www.bastan.ro)

DISTRIBUIE

RAPORTEAZĂ O PROBLEMĂ

Edit Location

Add up to 5 images to create a gallery for this location.