A găsit un procedeu de determinare pe cale fotografică a pozițiilor lunare. De asemenea a propus o metodă simplă pentru verificarea astrometrică a clițeelor din fotografierea eclipselor de soare, a explicat fenomenele cromatice ale soarelui si a elaborat o metodă pentru exprimarea corecției de refract¸ie astronomică. A elaborat lucrări de optică astronomică cu aplicații importante. A creat propria metodă pentru determinarea curburii suprafețelor concave sau convexe utilizate ca oglinzi si lentile.
În toamna anului 1941 este avansat asistent, funcție pe care o desfășoară în cadrul catedrei de mecanică și în cel al conferinței de astronomie. La 30 iunie 1942, își susține teza de doctorat intitulată „Asupra unui caz nou integrabil de mișcare a unui corp solid în jurul unui punct fix” în prezența unei comisii alcătuită din profesorul I. Plăcințeanu ca președinte și profesorii O. Mayer și Șt. Procopiu ca membri. Teza tratează un caz care a scăpat Sofiei Kowalewski în memoriul său „Sur la rotation d’un corps solide autour d’un point fixe”, publicat în 1888 și premiat de Academia de Științe din Paris. Nadolschi studiază situația în care corpul este lipsit de greutate sau situația în care greutatea corpului este neglijabilă față de forța aplicată și reușește să integreze, prin cuadraturi, cazul general de mișcare a rigidului în jurul punctului fix în condiții inițiale oarecare, utilizând în acest scop cercetările sale anterioare în legătură cu integrarea unor clase noi de ecuații diferențiale de ordinul al doilea. În toamna anului 1943 devine șef de lucrări la catedra de mecanică. În 1940 se declanșează scânteia celui de al doilea război mondial, iar în ziua de 25 martie 1944 Universitatea ieșeană este nevoită să se refugieze la Alba-Iulia. În acest răstimp, Vintilă Șiadbei moare în timpul unui bombardament american, fiind suferind de inimă. Reîntoarcerea din refugiu a Universității are loc în primăvara anului 1945. Un an mai târziu și anume în luna iunie are loc un concurs pentru ocuparea postului de conferențiar la Astronomie. Din comisie făceau parte profesorii A. Myller, Gh. Demetrescu ș.a. A reușit Victor Nadolschi și la 1 octombrie 1946 este încadrat conferențiar titular și director onorific al Observatorului astronomic din Iași. Între timp, publică în colaborare cu I. Plăcințeanu o lucrare în care se continuă două memorii ale lui C. Popovici și altele ale lui Giuseppe Armellini privind modificarea traiectoriei unei planete dacă se ține seama pe lângă atracția universală și de presiunea luminii. Mai publică apoi un studiu privind mișcarea unui mobil de masă variabilă într-un mediu rezistent extinzând un rezultat al lui Victor Vâlcovici; cercetează configurații ale sistemelor conservative olonome generalizând un rezultat al lui T. Levi-Civita și obține, în domeniul geometriei diferențiale, un rezultat privitor la o extensiune proiectivă a liniilor meridiane.
După numirea sa pe post de conferențiar în 1946, Nadolschi se consacră în exclusivitate problemelor de astronomie. Pentru realizarea unei astfel de activități se impunea: repunerea în stare de funcționare a Observatorului astronomic descompletat în proporție de două treimi în urma războiului, procurarea unor noi instrumente astronomice destinate învățământului și cercetării, reluarea legăturilor cu principalele centre astronomice din U.R.S.S., Polonia, Cehoslovacia, Olanda, Belgia, Franța, Germania, Italia etc., continuarea cercetărilor tradiționale ale înaintașilor C. Popovici și Vintilă Șiadbei și în fine, introducerea la Iași a unor noi mijloace și direcții de cercetare în domeniul astronomiei. Iată așadar un program deosebit de complex și ambițios pe care Victor Nadolschi și l-a propus să-l realizeze. Înfruntând vicisitudinile vremurilor și indiferența factorilor de decizie în asigurarea unor condiții materiale minime la Observatorul Astronomic, Nadolschi a fost nevoit, din lipsă de personal, să realizeze singur lucrări mergând de la lăcătușărie și strungărie până la cele de polarizare optică sau argintare de oglinzi. Pentru toate acestea Victor Nadolschi a trebuit să depună o muncă imensă care ar fi descurajat din start pe orice specialist. Din pasiune și dragoste pentru astronomie și știință în general, el a pus la temelia Observatorului Astronomic din Iași cei mai frumoși și viguroși ani ai vieții sale. În timpul mandatului său la Observatorul Astronomic din Iași, s-au instalat o stație meteorologică, o stație seismografică, un serviciu solar și ecuatorialul; de asemenea, datorită intervenției sale, Observatorul Astronomic a fost dotat cu un ecuatorial Zeiss de tip școlar, cu un telescop mic cu oglindă Löche, cu un fotometru fotoelectric Zeiss, cu un refractor cotit, cu un aparat pentru măsurarea clișeelor astronomice, cu un telescop cu oglindă având obiectivul de 24 cm, piesă pe care a construit-o însuși Nadolschi și multe alte aparate, toate fiind montate în întregime de Nadolschi. Concomitent cu această activitate laborioasă de construire a unei baze materiale necesare desfășurării procesului didactic și de cercetare științifică, Nadolschi a trecut și la formarea și îndrumarea unui colectiv numeros de cercetători cu care a colaborat. În această direcție, subliniem că unul din marile merite ale lui V. Nadolschi constă în transformarea Observatorului Astronomic dintr-un laborator exclusiv didactic într-un laborator și de cercetare științifică. Un alt merit deosebit al lui V. Nadolschi constă în faptul că a inițiat la Iași pentru prima oară studii și metode de astrofizică, de fotografie astronomică, de fotometrie stelară precum și cercetări aprofundate asupra fotosferei și instrumentelor astronomice. A efectuat numeroase observații vizuale, fotometrice și radiometrice ale eclipselor de lună și soare precum și ale unor planete și comete. A găsit un procedeu mai riguros decât cel al lui Markowitz de determinare pe cale fotografică a pozițiilor lunare. De asemenea a propus o metodă simplă pentru verificarea astrometrică a clișeelor din fotografierea eclipselor de soare, a explicat fenomenele cromatice ale soarelui și a elaborat o metodă pentru exprimarea corecției de refracție astronomică. A elaborat lucrări de optică astronomică cu aplicații importante. Notăm aici metoda propusă și aplicată de Nadolschi pentru determinarea curburii suprafețelor concave sau convexe utilizate ca oglinzi și lentile. S-a lucrat la determinarea coordonatelor geografice ale locului de observație; a stabilit metode de fotometrie stelară extrafocală și s-a preocupat de transformări de sisteme fotometrice. A elaborat o teorie geometrică și analitică a eclipselor de soare și o metodă de determinare a orbitelor din trei observații. În această direcție a clasificat condițiile necesare și suficiente pentru producerea eclipselor de orice tip, a expus o metodă aproximativă pentru calculul efemeridei sateliților artificiali ai pământului și a precizat forma urmei unui satelit artificial imprimată pe o placă fotografică. O altă preocupare a lui Nadolschi a constituit-o abordarea unor probleme de statistică a fenomenelor fotosferice și aplicarea statisticii matematice în domeniul astronomiei. În această sferă de idei, Nadolschi remarcă simetria centrală a fenomenelor fotosferice, generalizează teoria statisticii dinamice a acestor fenomene elaborată de astronomul ceh M. Kopecky și reușește să construiască elementele unei teorii a grupelor de pete solare. Stabilește apoi statistica înclinării orbitelor planetare cunoscute până în 1958, examinează structura statistică a secvențelor de stele gigantice albe și roșii din galaxia noastră, studiază distribuția razelor fotometrice ale stelelor și distribuția distanțelor galactocentrice la roiurile stelare deschise. Din acest grup de idei, o notă a lui Nadolschi intitulată „Asupra reducerii numărului f la centrul discului solar” în care se perfectează metoda de reducere a lui M. Minnaert, L. Pajdusakova și Mrkosovo a trezit un viu interes în rândul astronomilor prezenți la al X-lea Congres al Uniunii Internaționale a Astronomilor de la Moscova (1958). Cu acest prilej, Nadolschi este propus de către M. Minnaert și acceptat în unanimitate membru al acestei uniuni. Pe lângă notele și memoriile de strictă specialitate, Nadolschi a publicat și unele lucrări de popularizare a astronomiei dintre care cităm: „Observații astronomice de amatori”, „Vorbește cosmosul”, „Construiți un telescop” ș.a. În același scop, a tradus unele cărți celebre ca „Dezvoltarea concepțiilor despre univers” de I.G. Perel și „Observatorii cerului” de Ley Willy. Datorită lui, Seminarul Matematic din Iași a intrat în posesia valorosului „Curs de geometrie proiectivă”, în expunere sintetică, ținut de Octav Mayer la Universitatea din Iași în anul academic 1934–1935 și elaborat de Victor Nadolschi pe baza notelor de curs ale studentului de pe atunci Theodor Drăgănel.
(math.uaic.ro)
Victor NADOLSCHI – EN
He discovered a method for determining lunar positions by photographic means. He also proposed a simple method for the astrometric verification of photographic plates obtained during the photography of solar eclipses, explained the chromatic phenomena of the Sun, and developed a method for expressing the correction of astronomical refraction. He produced works in astronomical optics with important applications. He created his own method for determining the curvature of concave or convex surfaces used as mirrors and lenses.
Here is the English translation of the text:
In the autumn of 1941, he was promoted to assistant, a position he held within the chair of mechanics and that of the astronomy conference. On June 30, 1942, he defended his doctoral thesis entitled „On a New Integrable Case of Motion of a Rigid Body Around a Fixed Point” in the presence of a committee composed of Professor I. Plăcințeanu as chairman and professors O. Mayer and Șt. Procopiu as members. The thesis addresses a case that escaped Sofia Kovalevskaya in her memoir „Sur la rotation d’un corps solide autour d’un point fixe,” published in 1888 and awarded by the Paris Academy of Sciences. Nadolschi studied the situation in which the body is weightless or the situation in which the body’s weight is negligible compared to the applied force, and succeeded in integrating, through quadratures, the general case of the motion of a rigid body around a fixed point under arbitrary initial conditions, utilizing for this purpose his previous research regarding the integration of new classes of second-order differential equations. In the autumn of 1943, he became a lecturer (head of works) at the chair of mechanics. In 1940, the spark of the Second World War was ignited, and on March 25, 1944, the University of Iași was forced to take refuge in Alba-Iulia. During this time, Vintilă Șiadbei, who suffered from a heart condition, died during an American bombardment. The University’s return from refuge took place in the spring of 1945. A year later, namely in June, a competition was held to fill the position of associate professor in Astronomy. The committee included professors A. Myller, Gh. Demetrescu, and others. Victor Nadolschi succeeded, and on October 1, 1946, he was appointed tenured associate professor and honorary director of the Astronomical Observatory in Iași. Meanwhile, in collaboration with I. Plăcințeanu, he published a paper continuing two memoirs by C. Popovici and others by Giuseppe Armellini regarding the modification of a planet’s trajectory when taking into account radiation pressure in addition to universal gravitation. He then published a study on the motion of a mobile body of variable mass in a resisting medium, extending a result by Victor Vâlcovici; he investigated configurations of holonomic conservative systems, generalizing a result by T. Levi-Civita, and obtained, in the field of differential geometry, a result concerning a projective extension of meridian lines.
After his appointment as associate professor in 1946, Nadolschi devoted himself exclusively to astronomical problems. To achieve such an activity, the following were required: restoring the operation of the Astronomical Observatory, which had been two-thirds depleted following the war; procuring new astronomical instruments intended for teaching and research; resuming relations with the main astronomical centers in the U.S.S.R., Poland, Czechoslovakia, the Netherlands, Belgium, France, Germany, Italy, etc.; continuing the traditional research of his predecessors C. Popovici and Vintilă Șiadbei; and finally, introducing new means and directions of research in the field of astronomy to Iași. This was therefore a particularly complex and ambitious program that Victor Nadolschi set out to achieve. Facing the vicissitudes of the times and the indifference of decision-makers in providing minimal material conditions at the Astronomical Observatory, Nadolschi was forced, due to a lack of staff, to carry out tasks single-handedly, ranging from locksmithing and turning to optical polarization or the silvering of mirrors. For all of this, Victor Nadolschi had to put in an immense amount of work that would have discouraged any specialist from the start. Out of passion and love for astronomy and science in general, he dedicated the most beautiful and vigorous years of his life to the foundation of the Astronomical Observatory in Iași. During his tenure at the Astronomical Observatory in Iași, a meteorological station, a seismographic station, a solar service, and the equatorial telescope were installed; furthermore, thanks to his intervention, the Astronomical Observatory was equipped with a Zeiss school-type equatorial, a small telescope with a Löche mirror, a Zeiss photoelectric photometer, a coudé refractor, an apparatus for measuring astronomical plates, and a mirror telescope with a 24 cm objective—a piece built by Nadolschi himself—as well as many other devices, all of which were fully assembled by Nadolschi. Concurrent with this laborious activity of building the material base necessary for the educational process and scientific research, Nadolschi also proceeded to form and guide a large team of researchers with whom he collaborated. In this regard, we emphasize that one of V. Nadolschi’s great merits lies in transforming the Astronomical Observatory from an exclusively educational laboratory into a laboratory for both teaching and scientific research. Another outstanding merit of V. Nadolschi is that he initiated in Iași, for the first time, studies and methods of astrophysics, astronomical photography, and stellar photometry, as well as in-depth research on the photosphere and astronomical instruments. He conducted numerous visual, photometric, and radiometric observations of lunar and solar eclipses, as well as of certain planets and cometes. He found a more rigorous procedure than Markowitz’s for the photographic determination of lunar positions. He also proposed a simple method for the astrometric verification of plates from solar eclipse photography, explained the chromatic phenomena of the sun, and developed a method for expressing the astronomical refraction correction. He authored works on astronomical optics with important applications. We note here the method proposed and applied by Nadolschi for determining the curvature of concave or convex surfaces used as mirrors and lenses. Work was also done on determining the geographical coordinates of the observation site; he established methods for extrafocal stellar photometry and concerned himself with transformations of photometric systems. He developed a geometric and analytical theory of solar eclipses and a method for determining orbits from three observations. In this direction, he classified the necessary and sufficient conditions for the production of eclipses of any type, presented an approximate method for calculating the ephemeris of artificial Earth satellites, and specified the shape of the trail left by an artificial satellite on a photographic plate. Another concern of Nadolschi’s was addressing problems of the statistics of photospheric phenomena and applying mathematical statistics to the field of astronomy. In this sphere of ideas, Nadolschi noted the central symmetry of photospheric phenomena, generalized the theory of the dynamic statistics of these phenomena developed by the Czech astronomer M. Kopecky, and succeeded in constructing the elements of a theory of sunspot groups. He then established the statistics of the inclination of planetary orbits known up to 1958, examined the statistical structure of sequences of white and red giant stars in our galaxy, and studied the distribution of photometric radii of stars and the distribution of galactocentric distances in open star clusters. From this group of ideas, a note by Nadolschi entitled „On the Reduction of the Number $f$ to the Center of the Solar Disc,” which perfected the reduction method of M. Minnaert, L. Pajdušáková, and Mrkosová, aroused keen interest among the astronomers present at the 10th Congress of the International Astronomical Union in Moscow (1958). On this occasion, Nadolschi was nominated by M. Minnaert and unanimously accepted as a member of this union. In addition to highly specialized notes and memoirs, Nadolschi also published several popular astronomy works, among which we cite: „Astronomical Observations for Amateurs,” „The Cosmos Speaks,” „Build a Telescope,” and others. For the same purpose, he translated some famous books, such as „The Development of Conceptions of the Universe” by I.G. Perel and „Watchers of the Sky” by Willy Ley. Thanks to him, the Mathematical Seminar in Iași came into possession of the valuable „Course on Projective Geometry,” presented synthetically, held by Octav Mayer at the University of Iași during the 1934–1935 academic year and compiled by Victor Nadolschi based on the lecture notes of the then-student Theodor Drăgănel.
(math.uaic.ro)
Виктор НАДОЛСКИЙ – RU
Он разработал метод фотографического определения положений Луны. Он также предложил простой метод астрометрической проверки фотопластинок, полученных при фотографировании солнечных затмений, объяснил хроматические явления Солнца и разработал метод выражения поправки на астрономическую рефракцию. Он создал научные работы по астрономической оптике с важными практическими применениями. Он разработал собственный метод определения кривизны вогнутых или выпуклых поверхностей, используемых в качестве зеркал и линз.
Вот перевод текста на русский язык:
Осенью 1941 года он был повышен до должности ассистента — обязанности, которые он исполнял как на кафедре механики, так и в рамках астрономических конференций. 30 июня 1942 года он защитил докторскую диссертацию на тему «О новом интегрируемом случае движения твёрдого тела вокруг неподвижной точки» в присутствии комиссии, состоявшей из профессора И. Плэчинтяну в качестве председателя и профессоров О. Майера и Шт. Прокопиу в качестве членов. Диссертация рассматривает случай, который упустила Софья Ковалевская в своём мемуаре «Sur la rotation d’un corps solide autour d’un point fixe», опубликованном в 1888 году и увенчанном премией Парижской академии наук. Надольский изучает ситуацию, когда тело невесомо, или ситуацию, когда вес тела ничтожно мал по сравнению с приложенной силой, и ему удаётся интегрировать в квадратурах общий случай движения абсолютно твёрдого тела вокруг неподвижной точки при произвольных начальных условиях, используя для этой цели свои предыдущие исследования, связанные с интегрированием новых классов дифференциальных уравнений второго порядка. Осенью 1943 года он становится руководителем работ (лектором) на кафедре механики. В 1940 году вспыхивает искра Второй мировой войны, а 25 марта 1944 года Ясский университет вынужден эвакуироваться в Алба-Юлию. В этот период Винтилэ Шьядбей, страдавший заболеванием сердца, погибает во время американской бомбардировки. Возвращение университета из эвакуации происходит весной 1945 года. Год спустя, а именно в июне, проводится конкурс на замещение должности доцента кафедры астрономии. В состав комиссии входили профессора А. Миллер, Г. Деметреску и другие. Виктор Надольский успешно проходит конкурс, и 1 октября 1946 года его утверждают в должности штатного доцента и почётного директора Астрономической обсерватории в Яссах. Тем временем в соавторстве с И. Плэчинтяну он публикует работу, продолжающую два мемуара К. Поповича и другие труды Джузеппе Армеллини, касающиеся изменения траектории планеты, если помимо всемирного тяготения учитывать также давление света. Затем он публикует исследование, посвящённое движению движущегося тела переменной массы в сопротивляющейся среде, расширяя результат Виктора Вылковича; исследует конфигурации голономных консервативных систем, обобщая результат Т. Леви-Чивиты, и получает в области дифференциальной геометрии результат, касающийся проективного расширения меридианных линий.
После своего назначения на должность доцента в 1946 году Надольский посвящает себя исключительно проблемам астрономии. Для осуществления такой деятельности требовалось: восстановление работоспособности Астрономической обсерватории, которая после войны была укомплектована лишь на треть; приобретение новых астрономических инструментов, предназначенных для учебного процесса и исследований; возобновление связей с ведущими астрономическими центрами СССР, Польши, Чехословакии, Голландии, Бельгии, Франции, Германии, Италии и др.; продолжение традиционных исследований предшественников К. Поповича и Винтилэ Шьядбея и, наконец, внедрение в Яссах новых средств и направлений исследований в области астрономии. Вот программа, чрезвычайно сложная и амбициозная, которую Виктор Надольский наметил реализовать. Противостоя превратностям времени и равнодушию чиновников в обеспечении минимальных материальных условий в Астрономической обсерватории, Надольский из-за нехватки персонала был вынужден в одиночку выполнять работы, начиная от слесарных и токарных работ и заканчивая оптической поляризацией или серебрением зеркал. Ради всего этого Виктору Надольскому пришлось проделать колоссальный труд, который с самого начала обескуражил бы любого специалиста. Из страсти и любви к астрономии и науке в целом он заложил в фундамент Астрономической обсерватории в Яссах самые прекрасные и цветущие годы своей жизни. Во время его руководства в Астрономической обсерватории в Яссах были установлены метеорологическая станция, сейсмографическая станция, служба Солнца и экваториал; также благодаря его вмешательству Астрономическая обсерватория была оснащена школьным экваториалом Zeiss, небольшим телескопом с зеркалом Лёше, фотоэлектрическим фотометром Zeiss, куде-рефрактором, прибором для измерения астрономических фотопластинок, зеркальным телескопом с объективом 24 см (деталь, которую Надольский построил сам) и многими другими приборами, причём все они были полностью смонтированы самим Надольским. Одновременно с этой трудоёмкой деятельностью по созданию материальной базы, необходимой для учебного процесса и научных исследований, Надольский перешёл к формированию и руководству многочисленным коллективом исследователей, с которыми он сотрудничал. В этом направлении подчеркнём, что одна из величайших заслуг В. Надольского заключается в превращении Астрономической обсерватории из исключительно учебной лаборатории в лабораторию как учебную, так и научно-исследовательскую. Другая особая заслуга В. Надольского состоит в том, что он впервые инициировал в Яссах исследования и методы астрофизики, астрофотографии, звёздной фотометрии, а также углублённые исследования фотосферы и астрономических инструментов. Он провёл многочисленные визуальные, фотометрические и радиометрические наблюдения лунных и солнечных затмений, а также некоторых планет и комет. Он нашёл более строгий, чем у Марковица, метод фотографического определения положений Луны. Также он предложил простой метод астрометрической проверки фотопластинок при фотографировании солнечных затмений, объяснил хроматические явления Солнца и разработал метод выражения поправки за астрономическую рефракцию. Он подготовил работы по астрономической оптике с важными приложениями. Отметим здесь метод, предложенный и применённый Надольским для определения кривизны вогнутых или выпуклых поверхностей, используемых в качестве зеркал и линз. Велись работы по определению географических координат места наблюдения; он разработал методы внефокальной звёздной фотометрии и занимался преобразованием фотометрических систем. Он разработал геометрическую и аналитическую теорию солнечных затмений и метод определения орбит по трём наблюдениям. В этом направлении он классифицировал необходимые и достаточные условия для возникновения затмений любого типа, изложил приближённый метод расчёта эфемерид искусственных спутников Земли и уточнил форму следа искусственного спутника, запечатлённого на фотографической пластинке. Ещё одной заботой Надольского стало обращение к проблемам статистики фотосферных явлений и применение математической статистики в области астрономии. В этом круге идей Надольский отмечает центральную симметрию фотосферных явлений, обобщает теорию динамической статистики этих явлений, разработанную чешским астрономом М. Копецким, и ему удаётся построить элементы теории групп солнечных пятен. Затем он устанавливает статистику наклонений планетных орбит, известных до 1958 года, исследует статистическую структуру последовательностей белых и красных звёзд-гигантов в нашей Галактике, изучает распределение фотометрических радиусов звёзд и распределение галактоцентрических расстояний в рассеянных звёздных скоплениях. Из этой группы идей заметка Надольского под названием «О приведении числа $f$ к центру солнечного диска», в которой совершенствуется метод приведения М. Миннарта, Л. Пайдушаковой и Мркосовой, вызвала живой интерес среди астрономов, присутствовавших на X Конгрессе Международного астрономического союза в Москве (1958). По этому случаю Надольский был предложен М. Миннартом и единогласно принят в члены этого союза. Помимо узкоспециализированных заметок и мемуаров, Надольский также опубликовал несколько научно-популярных работ по астрономии, среди которых приведём: «Астрономические наблюдения любителей», «Говорит космос», «Постройте телескоп» и др. С той же целью он перевёл некоторые известные книги, такие как «Развитие представлений о Вселенной» И. Г. Переля и «Наблюдатели неба» Вилли Лея. Благодаря ему Математический семинар в Яссах стал обладателем ценного «Курса проективной геометрии» в синтетическом изложении, прочитанного Октавом Майером в Ясском университете в 1934–1935 академическом году и составленного Виктором Надольским на основе конспектов лекций тогдашнего студента Теодора Дрэгэнела.
(math.uaic.ro)