Adrian PĂUNESCU

#poezie

Opera sa are peste 300 000 versuri, astfel se depășește ca volum Mahabharata.

Adrian Păunescu (n. 20 iulie 1943, Copăceni, raionul Sîngerei, Republica Moldova – d. 5 noiembrie 2010, București, România) a fost critic literar, eseist, director de reviste, poet, publicist, textier, scriitor, traducător și politician român. Adrian Păunescu este cunoscut mai ales ca poet – debutând în 1960 și fiind unul dintre cei mai prolifici autori români ai perioadei – și ca organizator al Cenaclului Flacăra, întrunire muzical-culturală desfășurată periodic în anii 1973–1985, de regulă în orașele mari ale României, unde artiștii promovați de poet prezentau lucrări muzicale și literare în fața unui public numeros. În cadrul cenaclului, Păunescu a încurajat cultura de masă îndrăgită de publicul tânăr, fiind tolerat până la un punct de puterea comunistă care însă l-a închis în cele din urmă; el a inventat sintagmele „generația în blugi” și „muzică tânără” pentru a-și desemna tinerii spectatori amatori ai unui stil vestimentar nonconformist, respectiv sonoritățile iubite de aceștia, ale genurilor folk și rock. Păunescu și-a început activitatea publicistică în 1973, an când intră la conducerea revistei Flacăra. Devenit incomod, este destituit în iulie 1985. Pretextul imediat a fost scandalul busculadei iscate la concertul Cenaclului Flacăra din Ploiești din iunie 1985, însă Păunescu devenise cunoscut și pentru criticile la adresa puterii (vezi, de exemplu, poemul „Analfabeții”, publicat în 1980 în Flacăra). După căderea comunismului nu i s-a permis reîntoarcerea la conducerea revistei Flacăra, astfel că, în toamna anului 1990 fondează revista Totuși iubirea. În calitate de publicist a mai condus pentru o scurtă perioadă, în 1999, ziarul Sportul românesc, și a realizat emisiuni de fotbal la postul de televiziune Antena 1. În perioada comunistă a fost considerat de mulți români un sicofant pentru felul în care îl lăuda pe șeful de stat Nicolae Ceaușescu. Indiscutabil, orientarea politică a lui Păunescu a fost întotdeauna una de stânga. Relația lui Păunescu cu puterea comunistă poate fi considerată ca ambiguă, Păunescu manifestându-se nu ca un critic radical al sistemului sau al ideologiei. Critica sa se orientează mai degrabă asupra derapajelor puterii politice și a neajunsurilor economice. După 1989, Păunescu nu reneagă ideologia socialistă, intrând rapid în Partidul Socialist al Muncii creat de Ilie Verdeț. Familia și educația Timbru poștal din Republica Moldova cu imaginea lui Adrian Păunescu Deși născut în Basarabia (Republica Moldova de astăzi), Păunescu și-a petrecut cea mai mare parte a copilăriei la Bârca, în județul Dolj. A absolvit Colegiul Național Carol I din Craiova și, în 1960, Școala Centrală (la data aceea Zoia Kosmodemianskaia), fiind coleg, printre alții, cu actrița Silvia Năstase. Tatăl lui Păunescu, membru al Partidului Național Liberal, a fost condamnat pentru „activități anti-comuniste” de regimul stalinist de după 1945 la 15 ani de închisoare și, din această cauză, Păunescu a trebuit să aștepte trei ani înainte de a se putea înscrie la facultate. A studiat filologia la Universitatea din București. În perioada 1970-1971 a participat alături de soția sa de atunci, poeta Constanța Buzea, la workshop-ul literar condus de poetul american Paul Engle la Universitatea din Iowa, SUA. Activitate Scriitor A debutat ca autor literar în anul 1960. Autorul a peste cincizeci de cărți, în majoritate volume de versuri, Păunescu a fost unul dintre cei mai prolifici poeți români contemporani. Cărțile sale au fost editate într-un tiraj record de peste un milion de exemplare.[necesită citare] Un număr apreciabil de poezii ale sale au fost făcute cunoscute prin punerea lor pe muzică de către compozitori din genurile folk și rock; există și situații în care Păunescu a colaborat direct cu muzicienii, îndeosebi în cadrul Cenaclului Flacăra. Talentul său poetic a fost apreciat de mulți critici literari importanți. Astfel, Șerban Cioculescu a spus că Adrian Păunescu că este cel mai mare poet social de după Tudor Arghezi, iar Eugen Simion îl consideră „ultimul mare poet social român”.

În Cenaclului Flacăra 17 septembrie 1973 – înființează Cenaclul „Flacăra”, adevărat fenomen de masă, cu care susține, până la interzicerea sa, în 16 iunie 1985, 1.615 manifestări de muzică, poezie și dialog, în fața a mai mult de 6 milioane de spectatori. Pe scena Cenaclului „Flacăra”, se lansează spre marele public, cele mai faimoase figuri ale muzicii tinere românești, poeți și alți creatori În 1982, apare triplul album de discuri LP, „Cenaclul Flacăra în concert”, iar în 1983, este realizată, fără a putea fi cuprinse decat puține filmări, pelicula de 70 de minute „Cenaclul Flacăra – Te salut, generație în blugi”, interzisă imediat de autorități În urma unor incidente înregistrate la un concert al Cenaclului Flacăra la Ploiești, activitatea cenaclului este interzisă până în 1990. Incidentele s-au datorat pe de-o parte condițiilor meteo (furtună) care au făcut să fie oprit curentul electric pe Stadionul Petrolul, iar pe de altă parte faptului că unii participanți au profitat de această ocazie și au creat o busculadă, soldată, se pare cu victime. La acel moment incidentul a fost trecut sub tăcere de către autoritățile comuniste. 7 mai 1990 – înființează Cenaclul „Totuși iubirea”, pe Stadionul din Drobeta Turnu-Severin, sub impulsul ziaristului Dumitru Vișan și al fotbalistului Ilie Balaci. În cei peste zece ani de activitate, noul cenaclu susține concerte de mare succes, în țară și dincolo de actualele granițe, în special la Chișinău. O parte din activitatea de excepție a Cenaclului „Totuși iubirea” se regăsește în seria de casete audio și video editate de Fundația Iubirea, între 1995 și 1999 Jurnalist și om de televiziune În anii ’70, Adrian Păunescu a devenit o figură importantă în mass-media românească. El a fost redactor șef adjunct la România literară și redactor șef șa Revista Flacăra. Cenaclul Flacăra și revistele pe care le-a dirijat au exercitat o atracție indiscutabilă asupra tineretului și a vieții publice din România datorită combinației de idei de stânga de inspirație occidentală și de naționalism. Numeroși muzicieni din genurile rock și folk pe care autoritățile comuniste îi puteau considera „subversivi” au fost lansați sau promovați de Păunescu prin recenzii ori prin introducerea lor în Cenaclul Flacăra. 1977-1981, la ideea lui Dumitru Popescu, realizează la Televiziunea Română un ciclu de emisiuni de descoperire și valorificare a potențialului creator cultural național („Antena vă aparține”, „Antena Cântării României”, „Gala Antenelor”, „Descoperirea României”, „Redescoperirea României”, etc.) Din 1992 participă, în calitate de invitat, la emisiuni pe teme politice și culturale, la Televiziunea Româna 1 (cea mai de răsunet fiind cea realizată de Mihai Tatulici, în 17 iulie 1992) și TVR 2 (Seratele muzicale ale lui Iosif Sava, Ceaiul de la ora 5, al Marinei Almășan), TV Antena 1 (inclusiv la „Milionarii de la miezul nopții”, realizator Marius Tucă și la emisiunea „Printre rânduri”, a lui Radu Herjeu), Tele 7 abc, Pro TV, Tv Sigma, Super Nova din București, Tele + și Cinemar Baia Mare, TV-Valcea, TV-Deva, TerraSat Craiova, Dags TV Petroșani, TV Slobozia, TV Bacău, TV Lugoj, Terra Sat Reșița, Cony Sat Tulcea, alte posturi locale de televiziune, la Radio România, Radio 21, Radio 2M+, Radio Total, Radio Blue Jeans Slobozia, Europa Liberă etc. 27 martie 1998 – realizează Duplexul București-Chișinău, la TVR 2 21 martie 1998 – 2 aprilie 1999 – realizează, la Televiziunea Națională Antena 1, emisiunea saptămânala de cultură, civilizație, eveniment și performanță „Schimbul de noapte – Pariul pe insomnie” (dialoguri cu personalități, recitaluri de muzică de toate genurile, lansări și relansări de talente din muzică, literatură, plastică, știință, sănătate, teatru, expoziții de pictură, fotografie si sculptură, rubrici de cultură economică, mitologie istorică a neamului, limba română actuală, reportaje de actualitate, alte rubrici de cultură, dialog și civilizație vii. Din 9 aprilie 1999, emisiunea iși schimbă denumirea, respectiv „O șansă pentru fiecare” (se difuzează vinerea, 12 ediții, până la 25 iunie 1999[necesită citare]) iar din 25 iulie 1999 până în 14 decembrie 1999, când are loc ultima ediție, emisiunea se difuzează duminică noaptea, de la ora 1, în continuarea emisiunii „Meciul meciurilor”, în cadrul mega-emisiunii „O noapte cu Adrian Paunescu”. 7 martie-14 decembrie 1999 – realizator al emisiunii duminicale TV Meciul Meciurilor – Fotbal Club Antena 1 Din 26 ianuarie 2000 – realizează, la Tele 7 abc, două noi emisiuni saptămânale: „O noapte cu Adrian Paunescu” (talk–show, sâmbătă noaptea) și „Cenaclul Totuși iubirea” (duminică seara).

 

 

 

 

Adrian PĂUNESCU – EN

His work contains more than 300,000 verses, thus exceeding in volume the „Mahabharata”.

Here is the translation of the text into English, formatted for clarity and readability:

Adrian Păunescu (b. July 20, 1943, Copăceni, Sîngerei district, Republic of Moldova – d. November 5, 2010, Bucharest, Romania) was a Romanian literary critic, essayist, magazine director, poet, publicist, lyricist, writer, translator, and politician.

Adrian Păunescu is best known as a poet—making his debut in 1960 and being one of the most prolific Romanian authors of his time—and as the organizer of the Flacăra Cenacle (Cenaclul Flacăra). This was a musical-cultural gathering held periodically between 1973 and 1985, usually in major Romanian cities, where artists promoted by the poet presented musical and literary works to massive audiences.

Within the cenacle, Păunescu encouraged a mass culture beloved by the youth. He was tolerated up to a point by the communist regime, which eventually shut the gatherings down. He coined the phrases „the jeans generation” and „young music” to designate his young spectators—fans of a nonconformist clothing style—and the sounds they loved, namely the folk and rock genres.

Păunescu began his journalistic career in 1973, the year he took over the leadership of Flacăra magazine. Having become inconvenient to the regime, he was dismissed in July 1985. The immediate pretext was the scandal surrounding a stampede that occurred at a Flacăra Cenacle concert in Ploiești in June 1985. However, Păunescu had also become known for his criticisms of the authorities (see, for example, the poem „The Illiterates,” published in 1980 in Flacăra).

After the fall of communism, he was not allowed to return to the leadership of Flacăra magazine, so in the fall of 1990, he founded the magazine Totuși iubirea (Still, Love). As a publicist, he also briefly managed the Sportul românesc newspaper in 1999 and hosted football shows on the Antena 1 television channel.

During the communist period, he was considered by many Romanians a sycophant for the way he praised the head of state, Nicolae Ceaușescu. Indisputably, Păunescu’s political orientation was always left-wing. His relationship with the communist power can be considered ambiguous, as Păunescu did not manifest himself as a radical critic of the system or its ideology. His criticism was primarily directed at the missteps of political power and economic shortcomings. After 1989, Păunescu did not renounce socialist ideology, quickly joining the Socialist Party of Labour created by Ilie Verdeț.

Family and Education

(A postage stamp from the Republic of Moldova featuring Adrian Păunescu)

Although born in Bessarabia (today’s Republic of Moldova), Păunescu spent most of his childhood in Bârca, Dolj County. He graduated from the Carol I National College in Craiova and, in 1960, from the Central School (named Zoia Kosmodemianskaya at the time), where he was a classmate of, among others, the actress Silvia Năstase.

Păunescu’s father, a member of the National Liberal Party, was sentenced to 15 years in prison for „anti-communist activities” by the post-1945 Stalinist regime. Because of this, Păunescu had to wait three years before he could enroll in college. He studied philology at the University of Bucharest. Between 1970 and 1971, he participated alongside his then-wife, poet Constanța Buzea, in the literary workshop led by American poet Paul Engle at the University of Iowa, USA.

Activity as a Writer

He made his debut as a literary author in 1960. The author of over fifty books, mostly volumes of poetry, Păunescu was one of the most prolific contemporary Romanian poets. His books were published in record print runs of over one million copies. [citation needed]

A significant number of his poems became known after being set to music by folk and rock composers; there are also instances where Păunescu collaborated directly with musicians, especially within the Flacăra Cenacle. His poetic talent was highly appreciated by major literary critics. Șerban Cioculescu stated that Adrian Păunescu is the greatest social poet since Tudor Arghezi, and Eugen Simion considers him „the last great Romanian social poet.”

The Flacăra Cenacle (Cenaclul Flacăra)

• September 17, 1973: Founds the „Flacăra” Cenacle, a true mass phenomenon. Until its ban on June 16, 1985, he held 1,615 events featuring music, poetry, and dialogue in front of more than 6 million spectators. The most famous figures of young Romanian music, alongside poets and other creators, were launched to the general public on the cenacle’s stage.
• 1982: The triple LP album, „Flacăra Cenacle in Concert” is released.
• 1983: The 70-minute film „Flacăra Cenacle – I salute you, jeans generation” is produced (containing only a limited amount of footage) and is immediately banned by the authorities.
• 1985–1990: Following incidents at a concert in Ploiești, the cenacle’s activity is banned until 1990. The incidents were caused partly by weather conditions (a storm that knocked out the power at Petrolul Stadium) and partly by a stampede created by some attendees, which reportedly resulted in casualties. At the time, the incident was hushed up by communist authorities.
• May 7, 1990: He founds the „Totuși iubirea” (Still, Love) Cenacle at the stadium in Drobeta Turnu-Severin, prompted by journalist Dumitru Vișan and footballer Ilie Balaci. For over a decade, the new cenacle holds highly successful concerts domestically and abroad, especially in Chișinău. A portion of this exceptional activity is preserved in a series of audio and video cassettes published by the Iubirea Foundation between 1995 and 1999.

Journalist and Television Personality

In the 1970s, Adrian Păunescu became a major figure in Romanian mass media. He served as the deputy editor-in-chief at România literară and editor-in-chief at Flacăra magazine. The Flacăra Cenacle and the magazines he managed held an undeniable appeal for the youth and Romanian public life due to their blend of Western-inspired left-wing ideas and nationalism. Numerous rock and folk musicians whom communist authorities might have deemed „subversive” were launched or promoted by Păunescu through his reviews or by bringing them into the Flacăra Cenacle.

• 1977–1981: Following Dumitru Popescu’s idea, he produces a series of TV shows on Romanian Television aimed at discovering and showcasing the nation’s creative cultural potential („The Antenna belongs to you,” „The Antenna of Cântarea României,” „The Antennas Gala,” „Discovering Romania,” „Rediscovering Romania,” etc.).
• 1992 Onwards: He frequently participates as a guest on political and cultural talk shows across various networks. Notable appearances include Mihai Tatulici’s show on TVR 1 (July 17, 1992), TVR 2 (Iosif Sava’s Musical Soirees, Marina Almășan’s 5 o’clock Tea), Antena 1 („Millionaires at Midnight” with Marius Tucă, „Between the Lines” with Radu Herjeu), Tele 7 abc, Pro TV, and numerous local and regional TV and radio stations (Radio Romania, Radio 21, Radio Total, Free Europe, etc.).
• March 27, 1998: Hosts the Bucharest-Chișinău Duplex on TVR 2.
• March 21, 1998 – April 2, 1999: Produces the weekly culture, civilization, and performance show „The Night Shift – Betting on Insomnia” on Antena 1. The show featured dialogues with notable figures, music recitals, talent launches across various arts and sciences, and segments on historical mythology, economics, and current events.
• April 9, 1999: The show is renamed „A Chance for Everyone” (airing on Fridays for 12 editions until June 25, 1999 [citation needed]). From July 25, 1999, until its final episode on December 14, 1999, it broadcasts Sunday nights at 1:00 AM as part of the mega-show „A Night with Adrian Păunescu.”
• March 7 – December 14, 1999: Serves as the host of the Sunday TV show „The Match of Matches – Football Club Antena 1.”
• January 26, 2000 Onwards: Begins producing two new weekly shows on Tele 7 abc: „A Night with Adrian Păunescu” (a late-night Saturday talk show) and „The Totuși iubirea Cenacle” (Sunday evenings).

 

 

 

 

Адриан ПЭУНЕСКУ – RU

Его произведение содержит более 300 000 стихов, таким образом превосходя по объёму «Махабхарату».

Адриан Пэунеску (род. 20 июля 1943 г., Копэчень, Сынжерейский район, Республика Молдова – ум. 5 ноября 2010 г., Бухарест, Румыния) — румынский литературный критик, эссеист, директор журналов, поэт, публицист, автор текстов песен, писатель, переводчик и политик.

Адриан Пэунеску наиболее известен как поэт — он дебютировал в 1960 году и был одним из самых плодовитых румынских авторов своего времени — и как организатор кружка «Flacăra» (Cenaclul Flacăra). Это были музыкально-культурные собрания, периодически проводившиеся в 1973–1985 годах, как правило, в крупных городах Румынии, где артисты, продвигаемые поэтом, представляли свои музыкальные и литературные произведения перед огромной аудиторией.

В рамках кружка Пэунеску поощрял массовую культуру, полюбившуюся молодежи. До определенного момента коммунистическая власть терпела его деятельность, но в конечном итоге закрыла проект. Он придумал словосочетания «поколение в джинсах» и «молодая музыка», чтобы обозначить своих молодых зрителей, предпочитавших неконформистский стиль одежды, и любимое ими звучание в жанрах фолк и рок.

Пэунеску начал свою публицистическую деятельность в 1973 году, когда возглавил журнал Flacăra. Став неудобным для режима, в июле 1985 года он был снят с должности. Непосредственным предлогом стал скандал из-за давки, возникшей на концерте кружка «Flacăra» в Плоешти в июне 1985 года. Однако Пэунеску также стал известен своей критикой в адрес властей (см., например, стихотворение «Невежды», опубликованное в 1980 году в журнале Flacăra).

После падения коммунизма ему не разрешили вернуться к руководству журналом Flacăra, поэтому осенью 1990 года он основал журнал Totuși iubirea (Всё же любовь). В качестве публициста он также недолгое время в 1999 году руководил газетой Sportul românesc и вел футбольные передачи на телеканале Antena 1.

В коммунистический период многие румыны считали его подхалимом за то, как он восхвалял главу государства Николае Чаушеску. Бесспорно, политическая ориентация Пэунеску всегда была левой. Отношения Пэунеску с коммунистической властью можно считать неоднозначными, поскольку он не проявлял себя как радикальный критик системы или идеологии. Его критика была направлена скорее на злоупотребления политической власти и экономические недостатки. После 1989 года Пэунеску не отказался от социалистической идеологии, быстро вступив в Социалистическую партию труда, созданную Илие Вердецом.

Семья и образование

(Почтовая марка Республики Молдова с изображением Адриана Пэунеску)

Хотя Пэунеску родился в Бессарабии (сегодняшняя Республика Молдова), большую часть своего детства он провел в Бырка, уезд Долж. Он окончил Национальный колледж имени Кароля I в Крайове, а в 1960 году — Центральную школу (в то время носившую имя Зои Космодемьянской), где учился, среди прочих, вместе с актрисой Сильвией Нэстасе.

Отец Пэунеску, член Национал-либеральной партии, был приговорен сталинским режимом после 1945 года к 15 годам тюремного заключения за «антикоммунистическую деятельность». Из-за этого Пэунеску пришлось ждать три года, прежде чем он смог поступить в университет. Он изучал филологию в Бухарестском университете. В 1970–1971 годах он участвовал вместе со своей тогдашней женой, поэтессой Констанцей Бузя, в литературном семинаре под руководством американского поэта Пола Энгла в Университете Айовы, США.

Писательская деятельность

В качестве литературного автора он дебютировал в 1960 году. Автор более пятидесяти книг, в основном поэтических сборников, Пэунеску был одним из самых плодовитых современных румынских поэтов. Его книги издавались рекордными тиражами — более одного миллиона экземпляров. [источник не указан]

Значительное количество его стихов стало известно благодаря тому, что композиторы жанров фолк и рок положили их на музыку; есть также случаи, когда Пэунеску напрямую сотрудничал с музыкантами, особенно в рамках кружка «Flacăra». Его поэтический талант высоко ценился многими важными литературными критиками. Так, Шербан Чокулеску сказал, что Адриан Пэунеску — величайший социальный поэт после Тудора Аргези, а Эуджен Симион считает его «последним великим румынским социальным поэтом».

Кружок «Flacăra» (Cenaclul Flacăra)

• 17 сентября 1973 г.: Основывает кружок «Flacăra», ставший настоящим массовым явлением. До его запрета 16 июня 1985 года было проведено 1615 мероприятий с музыкой, поэзией и диалогами перед более чем 6 миллионами зрителей. На сцене кружка широкой публике были представлены самые известные деятели молодой румынской музыки, поэты и другие творцы.
• 1982 г.: Выходит тройной LP-альбом „Cenaclul Flacăra în concert„ (Кружок Flacăra на концерте).
• 1983 г.: Создается 70-минутный фильм „Cenaclul Flacăra – Te salut, generație în blugi„ (Кружок Flacăra – Приветствую тебя, поколение в джинсах), в который удалось включить лишь небольшое количество съемок. Фильм сразу же был запрещен властями.
• 1985–1990 гг.: После инцидентов на концерте в Плоешти деятельность кружка запрещается до 1990 года. Инциденты были вызваны, с одной стороны, погодными условиями (буря), из-за которых отключилось электричество на стадионе «Петролул», а с другой стороны, тем, что некоторые участники воспользовались ситуацией и создали давку, в которой, как утверждается, были жертвы. На тот момент коммунистические власти замолчали этот инцидент.
• 7 мая 1990 г.: Основывает кружок „Totuși iubirea„ (Всё же любовь) на стадионе в Дробета-Турну-Северин, по инициативе журналиста Думитру Вишана и футболиста Илие Балачи. За более чем десять лет деятельности новый кружок проводит очень успешные концерты в стране и за её пределами, особенно в Кишинёве. Часть этой выдающейся деятельности сохранилась в серии аудио- и видеокассет, выпущенных Фондом «Iubirea» с 1995 по 1999 год.

Журналист и телеведущий

В 70-е годы Адриан Пэунеску стал важной фигурой в румынских СМИ. Он был заместителем главного редактора журнала România literară и главным редактором журнала Flacăra. Кружок «Flacăra» и журналы, которыми он руководил, оказывали неоспоримое влияние на молодежь и общественную жизнь Румынии благодаря сочетанию левых идей западного толка и национализма. Многие рок- и фолк-музыканты, которых коммунистические власти могли счесть «подрывными», были открыты или продвигались Пэунеску через его рецензии или приглашения в кружок «Flacăra».

• 1977–1981 гг.: По идее Думитру Попеску, создает на Румынском телевидении цикл передач, посвященных открытию и освоению национального культурного и творческого потенциала («Антенна принадлежит вам», «Антенна Румынии поющей», «Гала Антенн», «Открытие Румынии», «Переоткрытие Румынии» и т.д.).
• С 1992 года: В качестве гостя участвует в передачах на политические и культурные темы на TVR 1 (самой резонансной стала передача Михая Татуличи 17 июля 1992 года) и TVR 2 (Музыкальные вечера Иосифа Савы, Чай в 5 часов Марины Алмэшан), Antena 1 (включая «Миллионеры в полночь» с Мариусом Тукэ и «Между строк» с Раду Хержеу), Tele 7 abc, Pro TV, а также на множестве местных телеканалов и радиостанциях (Radio România, Radio 21, Radio Total, Свободная Европа и др.).
• 27 марта 1998 г.: Проводит дуплекс Бухарест-Кишинёв на телеканале TVR 2.
• 21 марта 1998 г. – 2 апреля 1999 г.: На национальном телевидении Antena 1 ведет еженедельную передачу о культуре, цивилизации и событиях «Ночная смена – Ставка на бессонницу» (диалоги с известными личностями, музыкальные выступления различных жанров, открытие новых талантов, рубрики по истории, экономике и текущим событиям).
• С 9 апреля 1999 г.: Передача меняет название на «Шанс для каждого» (выходит по пятницам, 12 выпусков до 25 июня 1999 г. [источник не указан]). С 25 июля по 14 декабря 1999 г. она транслируется в ночь на воскресенье, с часу ночи, в продолжение передачи «Матч матчей», в рамках мега-шоу «Ночь с Адрианом Пэунеску».
• 7 марта – 14 декабря 1999 г.: Ведущий воскресной телепрограммы «Матч матчей – Футбольный клуб Antena 1».
• С 26 января 2000 г.: Начинает вести на Tele 7 abc две новые еженедельные передачи: «Ночь с Адрианом Пэунеску» (ток-шоу, в ночь на субботу) и «Кружок Totuși iubirea» (воскресенье вечером).