#artă
A scris muzică la peste 200 de filme: Nunta la palat, Singur în fața dragostei, Zece ierni pe o vară, Explozie cu efect întârziat, Durata zilei, Casă pentru Serafim, Lăutarii, Șatra, Gingașa și tandra mea fiară, Ana Pavlova, Patul lui Procust. Valsul său a fost recunoscut ca fiind a patra capodoperă muzicală a secolului XX în lista reprezentativă a patrimoniului cultural material al umanității UNESCO
Eugen Doga s-a născut la întâi martie 1937 la începutul sărbătorii Mărțișorului, în satul Mocra din raionul Rîbnița, situat pe malul stâng al Nistrului, în pitoreasca Moldovă de Nord-Est.
Satul natal al lui Eugen Doga este așezat într-o vale prin care curge, aproape neștiut, un mic pârâu, iar colo, mai sus de sat, slăviţii veşnici codri cu păduri de stejar, de arțari, de frasini şi multe alte frumoase plante, care au rămas ca o amintire vibrantă și încântătoare, pentru că acestea au fost primele descoperiri a acestei lumi de către un copil pasionat şi sensibil. Și cine știe de unde izvorăște gândirea creatoare, poate odată cu acest primul contact cu natura, care necontenit se revigorează, ne surprinde şi mereu ne adună la sânul său cu tot ce este viu şi raţional.
Micul Jenya mergea cu plăcere, împreună cu prietenii săi, primăvara, la cules de măcriș, pentru că, în vremurile de după război, cu foamete și frig, acesta a fost hrană de bază precum și celelalte verzeturi de pădure. Uneori, se nimereau şi burete rotunde ca nişte bile, pe care le numeau pe la ei zbârcoci, şi mama lui Jenya le prăjea într-un ceaun rotund în ulei de floarea-soarelui.
Își amintește el, de asemenea, de un taraf cu o vioară ,ţambal şi tamburină venit de nu se știe unde și chiar de o orchestră simfonică din Chișinău. A fost o adevărată aventură. Scena vechiului club (mult zis!) era foarte mică. Orchestra simfonică cu vre-o sută de oameni era să fie așezată pe scenă, dar o mare parte din ea, incluzând niște scripce uriașe, a fost dispusă afară. Mai târziu, Eugen a aflat că acelea nu erau scripce, ci contrabaşi. Orchestra cânta de multă vreme și cineva dinaintea lor tot timpul îi amenința cu o baghetă subţirică . A fost foarte interesant că, deși cântau de atâta timp, nimeni nu dansa!?. Iscoditorul copil, tot timpul râvnea să se apropie de aceste viori mari şi să le atingă de srtune măcar cu un deget. Acestea păreau venite din altă lume.
Dar această “altă lume” peste câteva timp era să o descoperă din nou Jenia după ce terminase şcoala de şapte ani din satul natal.
EDUCAȚIE
După terminarea şcolii de şapte ani, Eugen Doga a plecat la Chișinău cu prietenii săi, cu picioarele goale și fără bani, după cum își va aminti mai târziu, pentru a se înscrie la o școală de muzică, despre care aflase de la un aparat radio cu căşti făcut de el însuşi. Deși fără o pregătire în prealabil, a fost acceptat la această școală de muzică. Eugen Doga a reușit să se integreze rapid, datorită atât obișnuinței sale de a munci din greu, cât și talentului nativ. A însuşit teoria elementară a muzicii şi în cel mai serios mod cântarea la violoncel. I-au rămas, din acea vreme, prețioase amintiri despre profesorul său de violoncel, Pablo Giovani Baccini. Dăruirea pentru muzică precum și exemplul personal al profesorului, au avut o influență covârșitoare în modelarea și îndrumarea destinului viitorului compozitor Eugen Doga.
„Dascălul meu, italianul Pablo Giovani Baccini, pe care îl numeam Pavel Ivanovici Bacinin,m-a deprins de pe când aveam numai 15 ani, să muncesc asiduu în fiecare zi de dezdimineaţă. Zi de zi, sâmbăta, duminica ori de sărbători, veneam în clasă de la ora șase și el deja ședea la pian şi ceva improviza. Mi-am menținut acest obicei până şi acum: mă trezesc nu mai târziu de ora 5:30. El a fost salvarea mea, pentru că înainte fusesem chinuit de un alt profesor care într-un an şi jumănate nu m-a învățat nici măcar cum să port arcușul pe strune. Întotdeauna mă gândesc la el extatic, cu dragoste” – a declarat Eugen Doga.
Eugen Doga a absolvit colegiul de Muzică din Chișinău (1951 – 1955) și Conservatorul cu specialitatea de violoncelist (1955 – 1960). Cu toate acestea, el nu a putut urma o carieră de artist de reprezentație, pentru că îi paralizase braţul stâng. Eugen Doga a decis să devină compozitor profesionist și în 1960 din nou s-a înscris la Institutul de Artă „Gavriil Musicescu”, la clasa profesoruliui Solomon Lobel, pe care a absolvit-o în anul 1965. Pe lângă compoziție și teoriea muzicii, Eugen Doga a urmat și un curs complet de dirijor de orchestră simfonică. În acea perioadă a fost pasionat de muzica compozitorilor Verdi, Ceaikovski, Rahmaninov, Șostakovici, Dunaevsky pentru melodicitatea mizicii acestor compozitori.
A studiat cu profesori excelenți cu studii la Viena și București (Nakhman Abram – forme muzicale, Solomon Lobel – compoziție) și a învățat, de asemenea, polifonie de la un fascinant maestru al acestei arte, Mark Kopytman, un absolvent al Conservatorului din Moscova.
Al doilea grad de învățământ superior, viitorul compozitor l-a combinat cu studiile, serviciul administrativ și munca pedagogică. În 1962 – 1963, Eugen Doga a predat la Școala de Muzică „E.Coca”; În 1963 – 1967 a predat teoriea muzicii la școala de muzică „Ş.Neaga” din Chișinău. În același timp în conlucrare cu L. Țurcanu a scris un manual de teorie a muzicii, tipărit în două ediții, şi care este folosit și astăzi de studenți. Tot în timpul studiilor, Doga a fost numit concertmaistru în orchestra Teleradio- Moldova, unde a avut posibilitate de a orchestra operele compozitorilor recunoscuți și a celor semi-profesioniști din Republica Moldova. Din dragoste pentru orchestră a orchestrat și clasici precum Grieg, Șostakovici, Haciaturian. Aceasta a fotst pentru el o şcoală minunată pentru însuşirea perfectă a tehnologiei de orchestraţie în combinaţie cu studierea a mai multor manuale teoretice la acest subiect.
În acea perioadă a scris primele sale compoziţii. Teza de absolvire a conservatorului a fost poemul simfonic “Mama”, bazat pe linogravura omonimă a lui Aurel David. Primul cvartet de coarde (1963, anul III), Preludiu pentru violoncel și pian, Scherzo pentru flaut și pian, precum și alte lucrări. La 1 ianuarie 1957 a fost difuzată la postul de radio al Republicii Moldova, pentru prima dată, lucrarea sa, “Cântec de Anul Nou”, interpretată de corul de copii și de orchestră condusă de Șico Aranov. În toamna aceluiași an a avut loc prima eşire în eter la TV, care abea începea primele sale probe de emisie, a colegii sale de clasă, Mariei Bieșu cu cântecul Floare dalbă de liadă şi acompaniată de orchestra radioteleviziunii, în care de asemenea cânta Eugen Doga sub conducerea fostului său professor Pablo Baccini. Curând Maria Bieșu a devenit celebră cântăreaţă.
Compozitorul licenţiat a lucrat în diverse arii de cultură. A fost: Muzician în orchestra radio; Profesor de teorie a muzicii la colegiul de muzică “Ştefan Neaga” (1963-1967), Redactor musical la editura “Cartea moldovenească” (1967-1970); Membru al Consiliului pentru repertoriu al Ministerului Culturii din Republica Moldova (1967 – 1972), Membru al Comisiei pentru ştiinţă, educaţie publică şi cultură a Sovietului Suprem al RSSM(1975 – 1980 şi 1985-1987), Membru al Comisiei de cultură a Sovietului Suprem al URSS (1987-1991). Vicepreşedinte a comisiei de cultură a Sovietului Suprem al URSS (1989-1991)
La 1 ianuarie 1958, muzica lui Eugen Doga a fost difuzată pentru prima dată la postul public de radio al Republicii Moldova cu “Cântecul de Anul nou”, compus pe versurile lui Ion Grosu şi interpretat de corul de copii de la orfelinat. În perioada în care a predat la Colegiul de Muzică, Eugen Doga în colaborare cu Loghin Ţurcanu a alcătuit un manual de teorie a muzicii, tipărit la scurtă vreme. În 1963 a compus prima sa lucrare pentru un cvartet de instrumente cu corzi, iar apoi, la un intervat de 10 ani a mai scris încă cinci astfel de lucrări. În 2005, E. Doga a compus cel de-al cincilea cvartet, care a fost în 2012 refăcut, iar în 2007, cel de-al şaselea. “La fiecare 10 ani am scris câte un cvartet – spune Maestrul – anume în luna octombrie a fiecărui an. Cu mici excepţii. Te schimbi puţin în acest interval de timp, în care se ivesc alte sentimente, diferite de cele dintâi.” Compozitorul intenţionează să compună 10 cvartete şi îi invită, deja, pe toţi la premiera celui de-al zecelea cvartet!. Să-l ajute Domnul!
FAMILIA: „Familia pentru mine este un port originar unde sunt înscris, unde stau la evidenţă, unde mi-am lăsat cele mai sfinte simţiri adunate în decursul vieţii, unde după îndepărtatele şi îndelungatele călătorii prin oceanele vieţii mă pot întoarce, fiindcă sunt sigur că acolo mă aşteptă, duc dorul după mine şi unde eu mă voi simţi acasă…” Destinul l-a favorizat pe Eugen Doga, iar familia sa minunată stă drept dovadă. Soţia, Natalia Doga, este nu numai „îngerul său păzitor”, ci şi cercetătorul neobosit şi păstrătorul creaţiilor maestrului.
La început de secolul al XXI-lea, televiziunea cehă a decis să producă 13 documentare unite sub titlul “Poeţii Europei”, dedicate celor mai de seamă artişti ai secolului trecut din Europa. Al nouălea pe listă este Eugen Doga. În primăvara lui 2000, regisorul ceh, Iuri Vondrak, a realizat o emisiune de 29 de minute despre Eugen Doga, care acoperă o zi din viaţa compozitorului. Filmul a fost, de fapt, un portret al lui Eugen Doga la răscruce de veacuri. Premiera filmului a fost în iarna lui 2000, la televiziunea Cehă, la Brno şi Praga. Acesta a fost primul documentar televizat care vorbea despre viaţa şi opera compozitorului.
În epoca noastră atât de complicată, compozitorul Eugen Doga reuşeşte să-şi păstreze o parte din imensul spaţiu spiritual, propriu numai lui, pe care l-a creat şi pe care continuă mereu să-l completeze. Maestrul, la rândul său, plăteşte, total dezisnteresat, un tribut societăţii în “monede de aur” – referindu-ne la melodiile sale care traversează toate graniţele, călătoresc în jurul lumii liber şi care în zilele noastre bucură şi unesc un număr mare de locuitori ai planetei, purificâdu-le şi armonizându-le spiritele.
Din 1971 şi până în prezent, Eugen Doga este implicat în creaţia liberă. Astăzi, maestrul lucrează la o operă “Dialogurile dragostei” despre marea dragoste a lui Mihai Eminescu şi Veronica Micle. În plus, Eugen Doga este invitat ca membru constant în juriile multor competiţii naţionale şi internaţionale, la întâlniri cu spectatorii, cu copiii, pentru MASRER-CLASS .
În 2012, Eugen Doga a pus bazele Fundaţiei Internaţionale DOMINANTA, misiunea acesteia fiind facilizarea actualizării principiilor spirituale şi de creaţie a muzicienilor, consolidarea şi dezvoltarea cooperării în domeniul artei muzicale, stabilirea şi dezvoltarea valorilor culturale, participarea la diverse proiecte creative naţionale şi internaţionale, cooptarea cu organizaţiile guvernamentale şi non-guvernamentale, cu cele cu oameni de afaceri,etc.
În 18 ianuarie 2014, salonul “Eugen Doga” pentru prima dată şi-a deschis uşile. Acesta a fost un vis timpuriu al maestrului, de a crea un salon muzical în care să aducă împreună muzicieni, politicieni, artişti, oameni de afaceri, diferite asociaţii, în cadrul căruia să se desfăşoare evenimente musicale şi cele spirituale. Obiectivul principal al salonului este de a aduce împreună oameni dintr-o lume dezbinată, cum este cea de astăzi, prin intermediul artei şi comunicării: “Îmi doresc să aduc împreună, în acest salon, oameni asemănători, pentru că toţi suntem dezbinaţi, iar un spirit comun tinde să ne aducă împreună” – a specificat Eugen Doga.
Eugen Doga era mereu în căutarea unor noi orizonturi, a continuat să compună, se considera un elev etern și spunea că cea mai bună și nesfârșită școală este VIAȚA. Eugen Doga s-a stins din viață 3.06.2025. În ziua înmormântării a fost declarat doliu național în Republica Moldova
(www.dogamusic.com)
Eugen DOGA – EN
He wrote music for more than 200 films: „Nunta la palat” (“Wedding at the Palace”), „Singur în fața dragostei” (“Alone in Front of Love”), „Zece ierni pe o vară” (“Ten Winters in One Summer”), „Explozie cu efect întârziat” (“Explosion with Delayed Effect”), „Durata zilei” (“The Length of the Day”), „Casă pentru Serafim” (“A House for Serafim”), „Lăutarii” (“The Fiddlers”), „Șatra” (“Gypsies Are Found Near Heaven”), „Gingașa și tandra mea fiară” (“My Sweet and Tender Beast”), „Ana Pavlova” (“Anna Pavlova”), „Patul lui Procust” (“The Bed of Procrustes”). His waltz was recognized as the fourth musical masterpiece of the twentieth century in the representative list of the material cultural heritage of humanity of UNESCO (United Nations Educational, Scientific and Cultural Organization).
Eugen Doga was born on March 1, 1937, at the beginning of the Martisor holiday, in the village of Mocra in the Rîbnița district, located on the left bank of the Dniester River, in picturesque North-Eastern Moldova.
Eugen Doga’s native village is situated in a valley through which flows, almost unnoticed, a small stream, and there, above the village, the glorious eternal forests with oak, maple, ash and many other beautiful plants, which have remained as a vibrant and enchanting memory, because these were the first discoveries of this world by a passionate and sensitive child. And who knows where creative thinking springs from, perhaps with this first contact with nature, which constantly revives, surprises us and always gathers us to its bosom with everything that is alive and rational.
Little Jenya enjoyed going with his friends in the spring to pick sorrel, because in the post-war times, with hunger and cold, it was a staple food, along with other forest greens. Sometimes, they would also find round sponges like balls, which they called wrinkled ones, and Jenya’s mother would fry them in a round cauldron in sunflower oil.
He also remembers a band with a violin, a cymbal and a tambourine that came from who knows where and even a symphony orchestra from Chisinau. It was a real adventure. The stage of the old club (a lot to say!) was very small. The symphony orchestra with about a hundred people was supposed to be seated on the stage, but a large part of it, including some huge violins, was arranged outside. Later, Eugen found out that those were not violins, but double basses. The orchestra had been playing for a long time and someone in front of them was constantly threatening them with a thin stick. It was very interesting that, although they had been playing for so long, no one was dancing!?. The inquisitive child was always eager to get close to these large violins and touch their sleeves with at least a finger. They seemed to come from another world.
But Jenia would discover this „other world” again after finishing seven years of school in her native village.
EDUCATION
After finishing the seven-year school, Eugen Doga went to Chisinau with his friends, barefoot and penniless, as he would later recall, to enroll in a music school, which he had learned about from a radio with headphones he had made himself. Although without any prior training, he was accepted to this music school. Eugen Doga managed to integrate quickly, thanks to both his habit of hard work and his native talent. He mastered the elementary theory of music and, in the most serious way, playing the cello. He has precious memories of his cello teacher, Pablo Giovani Baccini, from that time. The dedication to music as well as the teacher’s personal example had an overwhelming influence in shaping and guiding the destiny of the future composer Eugen Doga.
„My teacher, the Italian Pablo Giovani Baccini, whom I called Pavel Ivanovici Bacinin, taught me, from the time I was only 15, to work hard every morning. Every day, on Saturdays, Sundays or holidays, I would come to class at six o’clock and he would already be sitting at the piano and improvising something. I have maintained this habit until now: I wake up no later than 5:30. He was my salvation, because before that I had been tormented by another teacher who in a year and a half did not even teach me how to hold the bow on the strings. I always think of him ecstatically, with love” – declared Eugen Doga.
Eugen Doga graduated from the Chisinau Music College (1951 – 1955) and the Conservatory with a degree in cello (1955 – 1960). However, he could not pursue a career as a performing artist, because his left arm was paralyzed. Eugen Doga decided to become a professional composer and in 1960 he again enrolled at the „Gavriil Musicescu” Art Institute, in the class of Professor Solomon Lobel, from which he graduated in 1965. In addition to composition and music theory, Eugen Doga also took a full course in conducting a symphony orchestra. During that period, he was passionate about the music of composers Verdi, Tchaikovsky, Rachmaninov, Shostakovich, Dunaevsky for the melodiousness of the music of these composers.
He studied with excellent teachers with degrees in Vienna and Bucharest (Nakhman Abram – musical forms, Solomon Lobel – composition) and also learned polyphony from a fascinating master of this art, Mark Kopytman, a graduate of the Moscow Conservatory.
The future composer combined his second higher education degree with his studies, administrative service and pedagogical work. In 1962 – 1963, Eugen Doga taught at the “E.Coca” Music School; In 1963 – 1967 he taught music theory at the “Ş.Neaga” Music School in Chisinau. At the same time, in collaboration with L. Țurcanu, he wrote a music theory textbook, printed in two editions, and which is still used by students today. Also during his studies, Doga was appointed concertmaster in the Teleradio-Moldova orchestra, where he had the opportunity to orchestrate the works of recognized composers and semi-professionals from the Republic of Moldova. Out of love for the orchestra, he also orchestrated classics such as Grieg, Shostakovich, Khachaturian. This was a wonderful school for him for the perfect mastery of orchestration technology in combination with the study of several theoretical textbooks on the subject.
During that period, he wrote his first compositions. His graduation thesis at the conservatory was the symphonic poem “Mother”, based on the homonymous linocut by Aurel David. The First String Quartet (1963, year III), Prelude for cello and piano, Scherzo for flute and piano, as well as other works. On January 1, 1957, his work “New Year’s Song” was broadcast for the first time on the Radio of the Republic of Moldova, performed by the children’s choir and orchestra conducted by Șico Aranov. In the autumn of the same year, his classmate Maria Bieșu made her first appearance on TV, which was just starting its first broadcast tests, with the song Floare dalbă de liadă and accompanied by the radio and television orchestra, in which Eugen Doga also sang under the direction of her former professor Pablo Baccini. Soon Maria Bieșu became a famous singer.
The licensed composer worked in various areas of culture. He was: Musician in the radio orchestra; Professor of music theory at the “Ştefan Neaga” music college (1963-1967), Music editor at the “Cartea moldovenească” publishing house (1967-1970); Member of the Council for Repertoire of the Ministry of Culture of the Republic of Moldova (1967 – 1972), Member of the Commission for Science, Public Education and Culture of the Supreme Soviet of the MSSR (1975 – 1980 and 1985-1987), Member of the Commission for Culture of the Supreme Soviet of the USSR (1987-1991). Vice-Chairman of the Commission for Culture of the Supreme Soviet of the USSR (1989-1991)
On January 1, 1958, Eugen Doga’s music was broadcast for the first time on the public radio station of the Republic of Moldova with „Cântecul de Anul nou”, composed on the lyrics of Ion Grosu and performed by the children’s choir from the orphanage. During the period when he taught at the College of Music, Eugen Doga, in collaboration with Loghin Ţurcanu, compiled a music theory manual, which was printed shortly after. In 1963, he composed his first work for a string quartet, and then, after a 10-year hiatus, he wrote five more such works. In 2005, E. Doga composed the fifth quartet, which was re-written in 2012, and in 2007, the sixth. “Every 10 years I wrote a quartet – says the Master – specifically in October of each year. With small exceptions. You change a little during this time interval, in which other feelings emerge, different from the first ones.” The composer intends to compose 10 quartets and is already inviting everyone to the premiere of the tenth quartet!. May the Lord help him!
FAMILY: „For me, family is a home port where I am registered, where I stand out, where I have left my most sacred feelings gathered throughout my life, where after distant and long journeys through the oceans of life I can return, because I am sure that they are waiting for me there, they miss me and where I will feel at home…” Destiny favored Eugen Doga, and his wonderful family stands as proof. His wife, Natalia Doga, is not only his „guardian angel”, but also the tireless researcher and keeper of the master’s creations.
At the beginning of the 21st century, Czech television decided to produce 13 documentaries united under the title “Poets of Europe”, dedicated to the most prominent artists of the last century in Europe. The ninth on the list is Eugen Doga. In the spring of 2000, Czech director Iuri Vondrak made a 29-minute program about Eugen Doga, covering a day in the composer’s life. The film was, in fact, a portrait of Eugen Doga at the crossroads of centuries. The film premiered in the winter of 2000 on Czech television in Brno and Prague. This was the first television documentary to talk about the composer’s life and work.
In our complicated era, the composer Eugen Doga manages to preserve a part of the immense spiritual space, his own, which he created and which he continues to complete. The master, in turn, pays, completely disinterestedly, a tribute to society in „gold coins” – referring to his melodies that cross all borders, travel around the world freely and which nowadays delight and unite a large number of inhabitants of the planet, purifying and harmonizing their spirits.
Since 1971 until now, Eugen Doga has been involved in free creation. Today, the maestro is working on an opera “Dialogues of Love” about the great love of Mihai Eminescu and Veronica Micle. In addition, Eugen Doga is invited as a constant member of the juries of many national and international competitions, at meetings with spectators, with children, for MASRER-CLASS.
In 2012, Eugen Doga founded the DOMINANTA International Foundation, its mission being to facilitate the updating of the spiritual and creative principles of musicians, to consolidate and develop cooperation in the field of musical art, to establish and develop cultural values, to participate in various national and international creative projects, to cooperate with governmental and non-governmental organizations, with those of business people, etc.
On January 18, 2014, the “Eugen Doga” salon opened its doors for the first time. This was an early dream of the maestro, to create a musical salon in which to bring together musicians, politicians, artists, businessmen, various associations, within which musical and spiritual events would take place. The main objective of the salon is to bring together people from a divided world, such as today’s, through art and communication: “I want to bring together, in this salon, similar people, because we are all divided, and a common spirit tends to bring us together” – specified Eugen Doga.
Eugen Doga was always in search of new horizons, he continued to compose, he considered himself an eternal student and said that the best and endless school is LIFE. Eugen Doga passed away on 3.06.2025. On the day of his funeral, a national mourning was declared in the Republic of Moldova.
(www.dogamusic.com)
Евгений ДОГА – RU
Он написал музыку более чем к 200 фильмам: «Nunta la palat» («Свадьба во дворце»), «Singur în fața dragostei» («Один перед любовью»), «Zece ierni pe o vară» («Десять зим за одно лето»), «Explozie cu efect întârziat» («Взрыв с замедленным эффектом»), «Durata zilei» («Длительность дня»), «Casă pentru Serafim» («Дом для Серафима»), «Lăutarii» («Лэутары»), «Șatra» («Табор уходит в небо»), «Gingașa și tandra mea fiară» («Мой ласковый и нежный зверь»), «Ana Pavlova» («Анна Павлова»), «Patul lui Procust» («Ложе Прокруста»). Его вальс был признан четвёртым музыкальным шедевром XX века в представительном списке материального культурного наследия человечества UNESCO (Организация Объединённых Наций по вопросам образования, науки и культуры).
Евгений Дога родился 1 марта 1937 года, в начале праздника Мартисор, в селе Мокра Рыбницкого района, расположенном на левом берегу реки Днестр, в живописной северо-восточной Молдове.
Родная деревня Евгения Доги расположена в долине, по которой почти незаметно протекает небольшой ручей, а над деревней возвышаются великолепные вечные леса с дубами, клёнами, ясенями и многими другими прекрасными растениями, которые остались в памяти как живое и чарующее воспоминание, ведь именно здесь страстный и чуткий ребёнок впервые познакомился с этим миром. И кто знает, откуда берётся творческое мышление, возможно, с этого первого контакта с природой, которая постоянно возрождается, удивляет нас и всегда обнимает всем живым и разумным.
Весной маленький Женя любил ходить с друзьями собирать щавель, потому что в послевоенные времена, когда дули голод и холод, это был основной продукт питания, наряду с другой лесной зеленью. Иногда они находили также круглые губчатые комочки, которые называли морщинистыми, и мама Жени жарила их в круглом котле на подсолнечном масле.
Он также помнит группу со скрипкой, тарелкой и тамбурином, которые, неизвестно откуда, приехали, и даже симфонический оркестр из Кишинева. Это было настоящее приключение. Сцена старого клуба (много чего рассказывать!) была очень маленькой. Симфонический оркестр, состоявший примерно из ста человек, должен был сидеть на сцене, но большая его часть, включая несколько огромных скрипок, была расставлена снаружи. Позже Евгений узнал, что это были не скрипки, а контрабасы. Оркестр играл долго, и кто-то перед ними постоянно угрожал им тонкой палочкой. Было очень интересно, что, несмотря на столь долгую игру, никто не танцевал! Любопытный ребенок всегда стремился подойти поближе к этим большим скрипкам и хотя бы пальцем коснуться их рукавов. Казалось, они пришли из другого мира.
Но Женя вновь открыла для себя этот «другой мир» после окончания семи лет учебы в родной деревне.
ОБРАЗОВАНИЕ
После окончания семилетней школы Евгений Дога отправился в Кишинев со своими друзьями, босыми и без гроша в кармане, как он позже вспоминал, чтобы поступить в музыкальную школу, о которой узнал из самодельного радио с наушниками. Несмотря на отсутствие предварительной подготовки, его приняли в эту школу. Евгений Дога быстро адаптировался благодаря своей трудолюбивости и природному таланту. Он освоил элементарную теорию музыки и, самым серьезным образом, игру на виолончели. У него остались драгоценные воспоминания о своем учителе по виолончели, Пабло Джовани Баччини, того времени. Преданность музыке, а также личный пример учителя оказали огромное влияние на формирование и направление судьбы будущего композитора Евгения Доги.
«Мой учитель, итальянец Пабло Джовани Бачини, которого я называл Павлом Ивановичи Бачинином, с пятнадцати лет учил меня каждое утро усердно работать. Каждый день, по субботам, воскресеньям или праздникам, я приходил на занятия в шесть часов, а он уже сидел за пианино и что-нибудь импровизировал. Я сохранил эту привычку до сих пор: просыпаюсь не позже 5:30. Он был моим спасением, потому что до этого меня мучил другой учитель, который за полтора года даже не научил меня держать смычок на струнах. Я всегда вспоминаю о нем с восторгом и любовью», — заявил Евгений Дога.
Евгений Дога окончил Кишиневский музыкальный колледж (1951–1955) и консерваторию по специальности виолончель (1955–1960). Однако он не смог продолжить карьеру исполнителя, так как его левая рука была парализована. Евгений Дога решил стать профессиональным композитором и в 1960 году снова поступил в Институт искусств им. Гавриила Мусическу, в класс профессора Соломона Лобеля, который окончил в 1965 году. Помимо композиции и теории музыки, Евгений Дога также прошёл полный курс дирижирования симфоническим оркестром. В тот период он увлёкся музыкой композиторов Верди, Чайковского, Рахманинова, Шостаковича, Дунаевского за мелодичность их произведений.
Он учился у выдающихся преподавателей, получивших образование в Вене и Бухаресте (Нахман Абрам – музыкальные формы, Соломон Лобель – композиция), а также изучал полифонию у замечательного мастера этого искусства, Марка Копытмана, выпускника Московской консерватории.
Будущий композитор совмещал получение второго высшего образования с учёбой, административной работой и педагогической деятельностью. В 1962–1963 годах Евгений Дога преподавал в музыкальной школе им. Е. Кока; в 1963–1967 годах — в музыкальной школе им. Ш. Неаги в Кишиневе. Одновременно с этим, в сотрудничестве с Л. Цуркану, он написал учебник по теории музыки, изданный в двух изданиях и используемый студентами до сих пор. Также во время учёбы Дога был назначен концертмейстером оркестра «Телерадио-Молдова», где имел возможность оркестровать произведения признанных композиторов и полупрофессионалов из Республики Молдова. Из любви к оркестру он также оркестровал произведения таких классиков, как Григ, Шостакович, Хачатурян. Это была для него прекрасная школа для совершенствования техники оркестровки в сочетании с изучением нескольких теоретических учебников по этой теме.
В этот период он написал свои первые композиции. Его дипломной работой в консерватории стала симфоническая поэма «Мать», основанная на одноименной линогравюре Ауреля Давида. Также он написал Первый струнный квартет (1963, III курс), Прелюдию для виолончели и фортепиано, Скерцо для флейты и фортепиано, а также другие произведения. 1 января 1957 года его произведение «Новогодняя песня» впервые прозвучало в эфире Радио Республики Молдова в исполнении детского хора и оркестра под управлением Шико Аранова. Осенью того же года его однокурсница Мария Бьешу впервые появилась на телевидении, которое только начинало свои первые пробные трансляции, с песней «Floare dalbă de liadă» в сопровождении оркестра радио и телевидения, в котором также пел Евгений Дога под управлением её бывшего профессора Пабло Баччини. Вскоре Мария Бьешу стала известной певицей.
Дипломированный композитор работал в различных областях культуры. Он был: музыкантом в радиооркестре; профессором теории музыки в музыкальном колледже «Штефан Неага» (1963-1967); музыкальным редактором в издательстве «Cartea moldovenească» (1967-1970); членом Совета по репертуару Министерства культуры Республики Молдова (1967-1972); членом Комиссии по науке, общественному образованию и культуре Верховного Совета МССР (1975-1980 и 1985-1987); членом Комиссии по культуре Верховного Совета СССР (1987-1991); заместителем председателя Комиссии по культуре Верховного Совета СССР (1989-1991).
1 января 1958 года музыка Евгения Доги впервые прозвучала на общественном радио Республики Молдова в исполнении детского хора из детского дома «Кынтекул де Анул ноу», написанного на стихи Иона Гросу. В период преподавания в Музыкальном колледже Евгений Дога в сотрудничестве с Логиным Цуркану составил учебник по теории музыки, который вскоре был напечатан. В 1963 году он написал свое первое произведение для струнного квартета, а затем, после 10-летнего перерыва, создал еще пять подобных произведений. В 2005 году Евгений Дога написал пятый квартет, который был переработан в 2012 году, а в 2007 году — шестой. «Каждые 10 лет я писал квартет, — говорит Мастер, — специально в октябре каждого года. С небольшими исключениями. За это время немного меняешься, появляются другие чувства, отличные от первоначальных». Композитор намерен сочинить 10 квартетов и уже приглашает всех на премьеру десятого квартета! Да поможет ему Господь!
СЕМЬЯ: «Для меня семья — это родной порт, где я зарегистрирован, где я выделяюсь, где я оставил свои самые сокровенные чувства, собранные за всю мою жизнь, куда я могу вернуться после долгих и дальних путешествий по океанам жизни, потому что я уверен, что они ждут меня там, скучают по мне и где я буду чувствовать себя как дома…» Судьба благоволила Евгению Доге, и его замечательная семья — тому доказательство. Его жена, Наталья Дога, не только его «ангел-хранитель», но и неутомимый исследователь и хранитель творений мастера.
В начале XXI века чешское телевидение решило выпустить 13 документальных фильмов под названием «Поэты Европы», посвященных самым выдающимся деятелям искусства прошлого века в Европе. Девятым в списке стал фильм об Евгене Доге. Весной 2000 года чешский режиссер Юрий Вондрак снял этот фильм. 29-минутная программа об Евгения Доге, охватывающая один день из жизни композитора. Фильм, по сути, представлял собой портрет Евгения Доги на стыке столетий. Премьера фильма состоялась зимой 2000 года на чешском телевидении в Брно и Праге. Это был первый телевизионный документальный фильм, рассказывающий о жизни и творчестве композитора.
В нашу сложную эпоху композитору Евгений Доге удаётся сохранить часть огромного духовного пространства, своего собственного, которое он создал и продолжает совершенствовать. Мастер, в свою очередь, совершенно бескорыстно отдаёт дань обществу «золотыми монетами» — имея в виду свои мелодии, которые пересекают все границы, свободно путешествуют по миру и которые сегодня радуют и объединяют большое количество жителей планеты, очищая и гармонизируя их души.
С 1971 года Евгений Дога занимается свободным творчеством. Сегодня маэстро работает над оперой «Диалоги любви» о великой любви Михая Эминеску и Вероники Микле. Кроме того, Евгений Дога является постоянным членом жюри многих национальных и международных конкурсов, участвует во встречах со зрителями, с детьми, в программе MASRER-CLASS.
В 2012 году Евгений Дога основал Международный фонд DOMINANTA, миссия которого заключается в содействии обновлению духовных и творческих принципов музыкантов, укреплении и развитии сотрудничества в области музыкального искусства, формировании и развитии культурных ценностей, участии в различных национальных и международных творческих проектах, сотрудничестве с правительственными и неправительственными организациями, с представителями бизнеса и т. д.
18 января 2014 года салон «Евгений Дога» впервые открыл свои двери. Это была давняя мечта маэстро — создать музыкальный салон, который бы объединял музыкантов, политиков, художников, бизнесменов, различные ассоциации, и в рамках которого проходили бы музыкальные и духовные мероприятия. Главная цель салона — объединить людей из разделенного мира, каким является сегодняшний, посредством искусства и общения: «Я хочу собрать в этом салоне людей, похожих на меня, потому что мы все разделены, и общий дух стремится нас объединить», — уточнил Евгений Дога.
Евгений Дога всегда стремился к новым горизонтам, продолжал сочинять музыку, считал себя вечным учеником и говорил, что лучшая и бесконечная школа — это ЖИЗНЬ. Евгений Дога скончался 3 июня 2025 года. В день его похорон в Республике Молдова был объявлен национальный траур.
(www.dogamusic.com)