Nicolae DIMO

#pedologie

A cercetat solurile cenuşii, a determinat rolul organismelor vii (viermilor, termitelor, furnicilor, şoarecilor de câmp) la formarea solului; a elaborat programe de studiu şi materiale didactice pentru studierea agrologiei.

Savantul-pedolog Nicolae Dimo, o personalitate deosebită, fire dezvoltată multilateral, care pe parcursul întregii vieți a fost preocupat de diverse probleme în domeniul pedologiei, agronomiei și ameliorării solurilor. Este autorul a cca 200 de lucrări științifice și a zeci de hărți pedologice și ameliorative pentru diferite teritorii. Geografia cercetărilor pedologice cuprinde Rusia (regiunile Saratov, Cernigov, Penza, Moscova), Asia Mijlocie, Depresiunea Caspică, Transcaucazia, Moldova. A trăit o viaţă lungă şi plină de evenimente. Născut la 30 noiembrie 1873 în orașul Orhei. Copilăria și-a petrecut-o pe malul Răutului, preponderent pe dealul Ivanos – o culme calcaroasă care întretăia cursul râului. Familia Dimo dispunea de o mică podgorie și câteva zeci de pomi fructiferi, cultiva grâu, porumb pentru sine, dar și vindea puțină producție agricolă, obținând un venit modest. Micul Nicolae era educat în spirit creştin, avea o memorie fenomenală și auz muzical perfect. La vârsta de opt ani este înscris la şcoala parohială din Orhei, unde studiază în limba rusă toate disciplinele școlare. După absolvirea școlii primare din orașul natal, își continuă studiile la Școala Reală din Chișinău, unde studiază la liceul real, pe care-l absolveşte cu succes în 1894. În acelaşi an, el pleacă la Noua Alecsandrie (actualmente Pulava, Polonia). În timpul examenelor de admitere la Institutul de Agricultură şi Silvicultură din Noua Alecsandrie, Dimo face cunoştinţă cu V. V. Dokuceaev, care s-a interesat de tânărul ce interpreta frumos arii din opere şi cântece moldoveneşti. V.V. Dokuceaev auzise aceste melodii în Basarabia, unde în 1878 a întreprins cercetări ştiinţifice. Această cunoştinţă a jucat un anumit rol în viaţa lui. Din cei 300 de pretendenţi N.Dimo nimereşte în lista celor 66 de admişi. În această instituție a fost înființată prima Catedră de Pedologie, condusă de discipolul lui Dokuceaev, Nicolai Sibirtsev, care a fost și autorul primului manual de pedologie.

Activitatea profesională de pedolog N. Dimo şi-o începe în 1899, după absolvirea instituției, pe malul fluviului Volga în regiunea Saratov. Pe atunci, solurile erau studiate în contextul pedologiei genetice – se cercetau și se descriau, mai întâi, condițiile pedogeografice, proprietățile fizico-chimice, se evalua fertilitatea solului și, în final, se elabora harta pedologică. În această perioadă, odată cu acumularea experienței de lucru pe teren, apar și un șir de lucrări științifice, care reflectă munca de zi cu zi a savantului. În anul 1910 N. Dimo pleacă la Moscova, unde devine preşedinte al Comitetului pedologic, totodată ține prelegeri la Institutul de Cadastru din acest oraş (1917-1920). El organizează expediţii şi cercetări în diferite regiuni (Penza, Cernigov, Asia Mijlocie), rezultatele cărora aveau o deosebită importanţă pentru pedologie, geografie şi cartografierea solurilor. Începând cu anul 1920, N. Dimo activează în Asia Mijlocie: efectuează cercetări ale solurilor salinizate și irigate din zonele de deșert, cercetează solurile Stepei Flămânde din preajma Tashkentului, astfel contribuind la înlăturarea multor pete albe de pe harta acestor regiuni. Savantul alcătuiește primele hărți pedologice, studiază rolul pedogenetic al diferitelor organisme, devenind unul din fondatorii pedozoologiei. Fondează și activează la Universitatea din Tashkent, mai întâi, în calitate de rector, apoi ca șef al Catedrei de Pedologie în cadrul Facultății de Agronomie, ulterior este numit director al Institutului de Pedologie și Geobotanică. Cu ajutorul studenților și colaboratorilor catedrei, N.Dimo alcătuiește hărți pedologice de diverse proporții aproape a întregului ținut. În 1925, în baza cercetărilor efectuate, N. Dimo exprimă ideea construirii canalului Karakum, realizat mai târziu. Rezultatele cercetărilor ştiinţifice din Asia Mijlocie au fost publicate în peste 15 lucrări de o mare importanţă ştiinţifică şi practică. În mod deosebit trebuie de menţionat prima hartă a solurilor întregii Asii Mijlocii, demonstrată în 1927 la Washington la primul Congres mondial al pedologilor. Congresul şi-a desfăşurat lucrările între 13-22 iunie 1927 și a finalizat cu o excursie pedologică cu durata de 30 de zile, traversând Statele Unite ale Americii şi o parte din teritoriul Canadei, ceea ce denotă conştientizarea unui moment istoric în evoluţia ştiinţei solului. Important este faptul că la acest prim Congres al pedologilor participă încă o personalitate notorie a neamului nostru – pedologul Nicolae Florov, de baştină din satul Corneşti, judeţul Iaşi, azi raionul Ungheni. În timpul expediţiilor din Asia Mijlocie în Karakum şi în bazinul râului Amudaria, savantul participă la cercetarea solurilor irigate şi ulterior demonstrează influența negativă a monoculturii bumbacului asupra solului, argumentând necesitatea asolamentului. În acest scop, propune alternarea culturii bumbacului cu cea a lucernei. Drept consecință, în decembrie 1930 este arestat, fiind învinuit de sabotaj şi condamnat la moarte (iulie, 1931), însă după intervenția organelor de resort de la Moscova este eliberat (februarie 1932). După asemenea atitudine a conducerii comuniste locale, N.Dimo în anul 1932 părăsește Tashkentul și pleacă în Transcaucazia, la Tbilisi, unde participă la lucrările de ameliorare a solurilor aluviale. Din anul 1932 până în 1945 N. Dimo lucrează la Institutul Transcaucazian al Apelor din Tbilisi, unde este preocupat, în primul rând, de problemele ameliorării solurilor din regiunile Kura-Araks din Azerbaidjan, Kolhida şi Valea Alazan din Georgia. De asemenea, cercetează solurile depresiunii Kura-Araksin Kolhidei, propune variate metode de îmbunătăţire a solurilor pietroase, recomandă aplicarea aratului adânc la solurile salinizate (alcalinizate). Activează la Institutul Transcaucazian al Gospodăriei Apelor din Tbilisi (șef secție Pedologie), în acelaşi timp ține prelegeri la Institutul Agricol (1932-1945). În această perioadă își desfășoară activitatea și în Azerbaidjan și Iranul de Nord.

În anul 1945, după sfârșitul războiului, N.Dimo, doctor habilitat, profesor universitar, pedolog cu renume, se reîntoarce acasă, în Moldova, unde se încadrează în mediul didactic şi desfăşoară o activitate productivă de cercetare a solurilor plaiului natal. Revenit în Moldova, după o absență de cca 50 de ani, unde multe trebuiau începute din nou, dar pentru N.Dimo aceasta nu era ceva neobişnuit. Energia, experienţa bogată de organizator, necesarul strict, adus în vagonul de bagaj, îi permite în timp scurt să organizeze Catedra de Pedologie a Institutului Agricol recent deschis. În 1946, la Chișinău se fondează Universitatea de Stat. N.Dimo, în calitate de profesor, se ocupă de completarea corpului didactic, de întocmirea programelor, amenajarea laboratoarelor. Este numit vicerector și concomitent șef al catedrei de Pedologie în cadrul Facultății de Geologie și Pedologie. Astfel în 1946 începe pregătirea pedologilor care cu timpul au constituit renumita școală pedologică dimovistă. În același timp, Academia de Științe a URSS înființează la Chișinău Baza moldovenească de Cercetări Științifice (ulterior transformată în Filială) în cadrul căreia a fost înființată Secţia de Pedologie condusă de eruditul savant N. Dimo, apoi Institutul de pedologie. Nicolae Dimo a murit la 15 martie 1959 în vârstă de 85 de ani la postul de director al Institutului care astăzi îi poartă numele. El a fost organizatorul cercetărilor Moldovei, a publicat o serie de lucrări privind diferite probleme ale studierii şi folosirii raţionale a solurilor noastre. Lucrările sale, chiar şi cele publicate la începutul secolului, nu-şi pierd actualitatea nici astăzi. Eminent savant, talentat organizator şi pedagog al şcolii superioare, educatorul numeroaselor promoţii de pedologi, agronomi, amelioratori şi geodezişti, academician, mare om de stat – toate aceste calităţi în ansamblu conturează chipul lui Nicolae Dimo.

(www.ibn.idsi.md)

Nicolae DIMO – EN

He studied grey soils, determined the role of living organisms (worms, termites, ants, field mice) in soil formation; he developed study programs and teaching materials for the study of agrology.

Here is the English translation of the text, formatted for clear reading:

The Life and Legacy of Nicolae Dimo: Pedologist and Scientist

The pedologist-scientist Nicolae Dimo was a remarkable personality, a multilaterally developed character who, throughout his life, was deeply engaged with various problems in the fields of pedology (soil science), agronomy, and soil amelioration. He is the author of approximately 200 scientific works and dozens of pedological and ameliorative maps for various territories. The geographical scope of his pedological research includes Russia (the Saratov, Chernigov, Penza, and Moscow regions), Central Asia, the Caspian Depression, Transcaucasia, and Moldova.

Early Life and Education He lived a long and eventful life. Born on November 30, 1873, in the city of Orhei, he spent his childhood on the banks of the Răut River, predominantly on Ivanos Hill—a limestone ridge that intersected the river’s course. The Dimo family owned a small vineyard and a few dozen fruit trees; they cultivated wheat and corn for themselves and sold a small amount of agricultural produce to earn a modest income. Little Nicolae was raised in a Christian spirit, possessed a phenomenal memory, and had perfect musical pitch.

At the age of eight, he was enrolled in the parochial school in Orhei, where he studied all subjects in Russian. After graduating from primary school in his hometown, he continued his education at the Real School in Chișinău, successfully graduating from the science-oriented high school in 1894. That same year, he left for New Alexandria (currently Puławy, Poland). During the entrance exams at the Institute of Agriculture and Forestry in New Alexandria, Dimo met V. V. Dokuchaev, who took an interest in the young man as he beautifully sang arias from operas and Moldovan folk songs. Dokuchaev had heard these melodies in Bessarabia, where he had conducted scientific research in 1878. This encounter played a significant role in Dimo’s life. Out of 300 applicants, N. Dimo secured a place among the 66 admitted students. This institution housed the first Department of Pedology, led by Dokuchaev’s disciple, Nicolai Sibirtsev, who also authored the very first pedology textbook.

Career and Scientific Contributions

Early Career in Russia N. Dimo began his professional career as a pedologist in 1899, after graduating from the institute, working on the banks of the Volga River in the Saratov region. At that time, soils were studied in the context of genetic pedology: first, the pedogeographical conditions and physico-chemical properties were researched and described, then soil fertility was evaluated, and finally, a pedological map was drafted. During this period, as he accumulated field experience, he published a series of scientific works that reflected the scientist’s day-to-day labor.

In 1910, N. Dimo moved to Moscow, where he became the president of the Pedological Committee and simultaneously lectured at the Cadastre Institute in the city (1917–1920). He organized expeditions and research in various regions (Penza, Chernigov, Central Asia), yielding results of profound importance for pedology, geography, and soil mapping.

Expeditions and Hardships in Central Asia Starting in 1920, N. Dimo worked in Central Asia. He conducted research on salinized and irrigated soils in desert zones and studied the soils of the Hungry Steppe near Tashkent, thereby helping to erase many „blank spots” on the maps of these regions. He compiled the first soil maps and studied the pedogenetic role of various organisms, becoming one of the founders of pedozoology. He helped establish and worked at the University of Tashkent—first as rector, then as head of the Pedology Department within the Faculty of Agronomy, and later as director of the Institute of Pedology and Geobotany. With the help of students and department staff, he compiled soil maps of various scales for nearly the entire region.

In 1925, based on his research, N. Dimo proposed the idea of constructing the Karakum Canal, which was realized later. The results of his scientific research in Central Asia were published in over 15 works of great scientific and practical significance. Of special note is the first soil map of all Central Asia, showcased in 1927 in Washington, D.C., at the First International Congress of Soil Science. The Congress took place from June 13–22, 1927, and concluded with a 30-day pedological excursion across the United States and parts of Canada, marking a historic moment in the evolution of soil science. (Notably, this Congress was also attended by another renowned figure of our nation—the pedologist Nicolae Florov, a native of Cornești village, Iași county, today in the Ungheni district).

During his expeditions in Central Asia in the Karakum and the Amu Darya river basin, the scientist researched irrigated soils and subsequently demonstrated the negative impact of cotton monoculture on the soil, advocating for crop rotation. To this end, he proposed alternating cotton cultivation with alfalfa. As a result, in December 1930, he was arrested, falsely accused of sabotage, and sentenced to death (July 1931). However, following the intervention of relevant authorities in Moscow, he was released in February 1932. Disillusioned by the attitude of the local communist leadership, Dimo left Tashkent in 1932.

Work in Transcaucasia He relocated to Transcaucasia, settling in Tbilisi, where he participated in amelioration efforts for alluvial soils. From 1932 to 1945, N. Dimo worked at the Transcaucasian Water Institute in Tbilisi. His primary focus was on soil amelioration in the Kura-Araks regions of Azerbaijan, as well as Colchis and the Alazani Valley in Georgia. He researched the soils of the Kura-Araks and Colchis depressions, proposed various methods for improving stony soils, and recommended deep plowing for salinized (alkaline) soils. He served as the Head of the Pedology Department at the Transcaucasian Institute of Water Management in Tbilisi, while also lecturing at the Agricultural Institute (1932–1945). During this period, he also conducted work in Azerbaijan and Northern Iran.

Return to Moldova and Final Years

In 1945, after the end of the war, N. Dimo – now a Habilitated Doctor, university professor, and renowned pedologist – returned home to Moldova. He integrated into the academic environment and launched a highly productive period of research on the soils of his native land. Returning after an absence of nearly 50 years meant starting many things from scratch, but for N. Dimo, this was not unusual. His immense energy, extensive organizational experience, and the bare necessities brought in his luggage car allowed him to rapidly organize the Pedology Department at the newly opened Agricultural Institute.

In 1946, the State University was founded in Chișinău. As a professor, N. Dimo took charge of recruiting the teaching staff, designing the curricula, and equipping the laboratories. He was appointed Vice-Rector and concurrently Head of the Pedology Department within the Faculty of Geology and Pedology. Thus, 1946 marked the beginning of the training of pedologists who would eventually form the renowned „Dimovist” school of soil science.

Simultaneously, the USSR Academy of Sciences established the Moldovan Base for Scientific Research in Chișinău (later transformed into a Branch). Within it, the Pedology Section was created and led by the erudite N. Dimo, which later evolved into the Institute of Pedology.

Nicolae Dimo passed away on March 15, 1959, at the age of 85, while serving as the director of the Institute that today bears his name. He was the principal organizer of scientific research in Moldova, publishing a wide array of works on the study and rational use of local soils. His writings, even those published at the dawn of the century, retain their relevance today.

An eminent scientist, a talented organizer and higher-education pedagogue, a mentor to countless graduating classes of pedologists, agronomists, ameliorators, and geodesists, an academician, and a great statesman—all these qualities combine to define the lasting legacy of Nicolae Dimo.

(www.ibn.idsi.md)

 

 

 

Николай ДИМО – RU

Он исследовал серые почвы, определил роль живых организмов (червей, термитов, муравьёв, полевых мышей) в формировании почвы; разработал учебные программы и учебные материалы для изучения агрологии.

Вот перевод текста на русский язык, структурированный для более удобного чтения:

Жизнь и наследие Николае Димо: ученого-почвоведа

Ученый-почвовед Николае (Николай) Димо — выдающаяся личность, всесторонне развитая натура, который на протяжении всей своей жизни занимался различными проблемами в области почвоведения, агрономии и мелиорации почв. Он является автором около 200 научных трудов и десятков почвенных и мелиоративных карт для различных территорий. География его почвенных исследований охватывает Россию (Саратовская, Черниговская, Пензенская, Московская области), Среднюю Азию, Прикаспийскую низменность, Закавказье и Молдову.

Ранние годы и образование Он прожил долгую и насыщенную событиями жизнь. Родился 30 ноября 1873 года в городе Оргеев (Орхей). Детство провел на берегу реки Реут, преимущественно на холме Иванос — известняковой возвышенности, пересекавшей русло реки. Семья Димо владела небольшим виноградником и несколькими десятками фруктовых деревьев; они выращивали пшеницу и кукурузу для собственных нужд, а также продавали немного сельскохозяйственной продукции, получая скромный доход. Маленький Николай воспитывался в христианском духе, обладал феноменальной памятью и абсолютным музыкальным слухом.

В возрасте восьми лет он был зачислен в приходскую школу в Оргееве, где изучал все школьные предметы на русском языке. После окончания начальной школы в родном городе он продолжил обучение в Кишиневском реальном училище, которое успешно окончил в 1894 году. В том же году он уезжает в Новую Александрию (ныне Пулавы, Польша). Во время вступительных экзаменов в Институт сельского хозяйства и лесоводства в Новой Александрии Димо знакомится с В. В. Докучаевым, который заинтересовался юношей, прекрасно исполнявшим оперные арии и молдавские народные песни. В. В. Докучаев слышал эти мелодии в Бессарабии, где в 1878 году проводил научные исследования. Это знакомство сыграло важную роль в его жизни. Из 300 претендентов Н. Димо попадает в список 66 зачисленных. В этом учебном заведении была основана первая в мире кафедра почвоведения, которую возглавил ученик Докучаева Николай Сибирцев, ставший также автором первого учебника по почвоведению.

Профессиональная деятельность и научные экспедиции

Начало карьеры в России Свою профессиональную деятельность почвоведа Н. Димо начинает в 1899 году, после окончания института, на берегу Волги в Саратовской губернии. В то время почвы изучались в контексте генетического почвоведения: сначала исследовались и описывались почвенно-географические условия, физико-химические свойства, оценивалось плодородие почвы и, в конечном итоге, составлялась почвенная карта. В этот период, по мере накопления опыта полевых работ, появляется и ряд научных трудов, отражающих повседневный труд ученого.

В 1910 году Н. Димо переезжает в Москву, где становится председателем Почвенного комитета, а также читает лекции в Межевом институте этого города (1917–1920). Он организует экспедиции и исследования в различных регионах (Пенза, Чернигов, Средняя Азия), результаты которых имели огромное значение для почвоведения, географии и картографирования почв.

Работа и испытания в Средней Азии Начиная с 1920 года, Н. Димо работает в Средней Азии. Он проводит исследования засоленных и орошаемых почв пустынных зон, изучает почвы Голодной степи близ Ташкента, тем самым способствуя устранению многих „белых пятен” на картах этих регионов. Ученый составляет первые почвенные карты, изучает почвообразующую роль различных организмов, становясь одним из основателей педозоологии. Он основывает и работает в Ташкентском университете: сначала в качестве ректора, затем — заведующего кафедрой почвоведения на агрономическом факультете, а впоследствии назначается директором Института почвоведения и геоботаники. При помощи студентов и сотрудников кафедры Н. Димо составляет почвенные карты различного масштаба почти для всего края.

В 1925 году на основе проведенных исследований Н. Димо выдвигает идею строительства Каракумского канала, которая была реализована позднее. Результаты его научных исследований в Средней Азии были опубликованы более чем в 15 трудах, имеющих большое научное и практическое значение. Особо следует отметить первую почвенную карту всей Средней Азии, продемонстрированную в 1927 году в Вашингтоне на Первом Всемирном конгрессе почвоведов. Конгресс проходил с 13 по 22 июня 1927 года и завершился 30-дневной почвенной экскурсией по территории США и части Канады, что свидетельствовало об осознании исторического момента в развитии науки о почве. (Примечательно, что в этом первом Конгрессе почвоведов принимал участие еще один выдающийся представитель нашего народа — почвовед Николае Флоров, уроженец села Корнешты Ясского уезда, ныне Унгенский район).

Во время экспедиций по Средней Азии в Каракумах и в бассейне реки Амударья ученый участвует в исследовании орошаемых почв и впоследствии доказывает негативное влияние монокультуры хлопка на почву, аргументируя необходимость севооборота. Для этого он предлагает чередовать посевы хлопка с люцерной. В результате, в декабре 1930 года он был арестован по ложному обвинению в саботаже и приговорен к смертной казни (июль 1931 г.). Однако после вмешательства соответствующих органов из Москвы он был освобожден в феврале 1932 года. Возмущенный подобным отношением местного коммунистического руководства, Н. Димо в 1932 году покидает Ташкент.

Деятельность в Закавказье Он переезжает в Закавказье, в Тбилиси, где принимает участие в работах по мелиорации аллювиальных почв. С 1932 по 1945 год Н. Димо работает в Закавказском водном институте в Тбилиси, где занимается, в первую очередь, проблемами мелиорации почв в Кура-Араксинской низменности в Азербайджане, в Колхиде и Алазанской долине в Грузии. Он исследует почвы Кура-Араксинской и Колхидской низменностей, предлагает различные методы улучшения каменистых почв и рекомендует применять глубокую вспашку на засоленных (солонцеватых) почвах. Работает заведующим отделом почвоведения в Закавказском научно-исследовательском институте водного хозяйства в Тбилиси и одновременно читает лекции в Сельскохозяйственном институте (1932–1945). В этот период он также осуществляет свою деятельность в Азербайджане и Северном Иране.

Возвращение в Молдову и последние годы

В 1945 году, после окончания войны, Н. Димо — к тому времени доктор хабилитат, профессор университета, известный почвовед — возвращается домой, в Молдову. Он вливается в преподавательскую среду и разворачивает продуктивную деятельность по исследованию почв родного края. Вернуться в Молдову после почти 50-летнего отсутствия означало, что многое нужно было начинать заново, но для Н. Димо это не было чем-то необычным. Его огромная энергия, богатый организаторский опыт и самое необходимое, привезенное с собой в багажном вагоне, позволяют ему в кратчайшие сроки организовать кафедру почвоведения в недавно открывшемся Сельскохозяйственном институте.

В 1946 году в Кишиневе основывается Государственный университет. Н. Димо в качестве профессора занимается укомплектованием преподавательского состава, составлением учебных программ, обустройством лабораторий. Он назначен проректором и одновременно заведующим кафедрой почвоведения на геолого-почвенном факультете. Таким образом, в 1946 году начинается подготовка почвоведов, которые со временем сформировали знаменитую «димовскую» школу почвоведения.

В то же время Академия наук СССР учреждает в Кишиневе Молдавскую научно-исследовательскую базу (позже преобразованную в Филиал), в рамках которой был создан Отдел почвоведения под руководством эрудированного ученого Н. Димо, переросший затем в Институт почвоведения.

Николае Димо скончался 15 марта 1959 года в возрасте 85 лет на посту директора Института, который сегодня носит его имя. Он был главным организатором научных исследований в Молдове, опубликовал множество трудов, посвященных различным проблемам изучения и рационального использования местных почв. Его работы, даже опубликованные в начале века, не теряют своей актуальности и сегодня.

Выдающийся ученый, талантливый организатор и педагог высшей школы, наставник многочисленных выпусков почвоведов, агрономов, мелиораторов и геодезистов, академик и крупный государственный деятель — все эти качества в совокупности вырисовывают непреходящий облик Николае Димо.

(www.ibn.idsi.md)

 

 

DISTRIBUIE

RAPORTEAZĂ O PROBLEMĂ

Edit Location

Add up to 5 images to create a gallery for this location.